Orasul Gien, construit pe Val de Loire, unul dintre cele mai bogate terenuri de vanatoare, a fot intotdeauna un centru foarte important pentru amatorii acestui sport. Orasul era numit chiar "capitala vanatorii". Imensa padure din Orleans (34.000 hectare) intinsa intre Loira, Gien si Beauce a fost intotdeauna bogata in animale mari, iar Gien reprezenta o poarta in migrarea acestora.
De aceea s-a hotarat ca aici sa se creeze un muzeu al vanatorii, castelul din localitate fiind ales in acest scop. Acest edificiu, pe care istoria il aminteste in multiple situatii, a fost ridicat in 1484 pe locul unui vechi refugiu regal de vanatoare. Cea care a avut initiativa constructiei a fost Anne de Beaujeu, fiica mai mare a lui Ludovic al XI-lea, regenta a Frantei, care, data fiind pozitia ei politica, a primit domeniul ca dar din partea Coroanei. Castelul este o constructie ampla, cu ferestre deschise spre sud, oferind priveliste asupra orasului, a Loirei si mai departe, pana spre campie. In est, un alt corp de cladire, perpendicular pe primul, iti ofera posibilitatea de a privi orizontul si vaile domoale de aici.
Fatadele dand spre curtea interioara, mai putin sobre, sunt ornamentate cu trei turnulete octogonale din piatra si caramida inchizand elegante scari in spirale, incununate cu camere patrate, ele insele flancate de mici turnuri rotunde in interiorul carora se afla alte scari, foarte stramte.
La moartea Annei de Beaujeu castelul a revenit Coroanei. Aici a semnat François I, in 1523, actul prin care se atesta regenta Louisei de Savoia. Tot aici a locuit Henric al II-lea si au gasit adapost Catherina de Medicis si Carol al IX-lea si mai tarziu Henric al III-lea in timpul razboaielor religioase.
Anna de Austria si Ludovic al XIV-lea, in varsta de 13 ani, s-au refugiat si ei in interiorul zidurilor lui in timpul bataliei de la Bléneau.
Dupa ce a apartinut mai multor familii, a revenit contelui Gien omorat insa in timpul Revolutiei si, ulterior, a intrat in proprietatea statului, statut pe care il detine si in zilele noastre.
Colectiile pastrate aici sunt bogate si deosebit de valoroase. Dispuse cronologic ele evoca vanatoarea de-a lungul perioadelor istorice. Alaturi de arme sunt expuse desene, gravuri, picturi, tapiserii, obiecte de ceramica. Poti admira de la arme de silex pana la tunuri cu teava lunga, si alte arme de foc cu care se putea trage de pe cal, apoi pusti cu doua tevi si altele de acest fel. Colectiile detin de asemenea arme frumos incrustate cu ornamente de fildes, de sidef, de baga, adevarate opere de arta.
La etajul intai, o sala impresionanta este rezervata unor picturi si studii de François Desportes (1661-1743). Sunt peste 75 de opere ale acestui artist, considerat cel mai mare pictor animalier din Franta tuturor timpurilor. Pictorul a fost unul dintre artistii preferati ai lui Ludovic al XIV-lea, l-a insotit la partidele de vanatoare, a pictat atat vanatul cat si cainii preferati ai regelui: Blanche, Ponne, Zette. De asemenea a executat mai multe scene ca decor in apartamentele regale si princiare. In apropierea picturilor lui Desportes sunt doua panze mari ale succesorului sau, J.B. Ondri (1686-1755), printre care celebra sa "Vanatoare de lupi".
In 1972 muzeul a primit exceptionala colectie a lui Claude Hettier de Boislambert presedintele de onoare al Comitetului International al Vanatorii. Mare iubitor de natura si de animale, el nu concepea vanatoarea decat ca un sport rational si nu ucidere sadica a vietuitoarelor. Este o colectie facuta vreme de generatii, in 500 de ani.
O alta sala expune peste 5000 de nasturi de la tunici de vanatoare, fiecare obiect fiind o adevarata opera de arta.
La mare cinste este cornul de vanatoare. 50 de asemenea instrumente sunt expuse pe fondul unor imagini reprezentand cate o vanatoare din timpul lui Ludovic al XIV-lea si apoi altele, pana in zilele noastre.
IRINA STOICA
Comentarii