Inaltat in mijlocul zonei prealpine, la poalele Fribourgului, castelul Gruyères, unul dintre cele mai prestigioase din Elvetia, domina peisajul inconjurator cu impunatorul sau turn medieval de la o altitudine de 830 metri. Cocorul (in limba franceza "grue") este reprezentarea sa heraldica inspirata din numele Gruyères. In ciuda importantei Casei de Gruyères, inceputurile acesteia raman misterioase. In jur de 19 conti sunt amintiti ca stapani ai castelului intre secolele XI-XVI.
Ultimul dintre ei, Michael, a avut incurcaturi financiare atat de mari, incat la sfarsitul vietii, in 1554, toata averea sa era impovarata de incredibile datorii. Creditorii, din cantoanele Fribourg si Berna au impartit intre ei tot ceea ce apartinuse contelui. Intre 1555 si 1798, castelul a devenit resedinta magistratilor si apoi a prefectilor trimisi de oficialitatile dn Fribourg. In 1849 a fost scos la vanzare si cumparat de familiile Bovy si Balland care au ramas aici in timpul verii si l-au restaurat cu ajutorul unor pictori, buni prieteni.
In 1938, castelul a fost rascumparat de autoritatile din Fribourg, transformat in muzeu si deschis publicului. Din 1993 o fundatie speciala asigura conservarea si iluminarea intregului asezamant. Turul castelului ofera o plimbare prin opt secole de arhitectura si cultura. Constructia a fost ridicata intre 1270-1282 dupa un plan patrat tipic fortificatiilor din Savoia. De altfel, intreaga istorie este infatisata figurat si cu mult umor, in filmul care este prezentat vizitatorilor la intrarea in muzeu.
La sfarsitul secolului al XV-lea contii de Gruyères s-au bucurat din plin de asa-numita "varsta de aur" a istoriei. In 1476, contele Louis a luat parte, in armata Confederatiei, la razboiul impotriva ducelui de Burgundia, Carol cel chel. Ca urmare a faptelor sale de vitejie a primit o rasplata binemeritata drept care a restaurat si modernizat castelul. Primul element intrat in atentia restauratorilor a fost esplanada. Planul acesteia, ca parte a fortificatiilor, a fost hotarat in cea de a doua jumatate a secolului al XV-lea de contele François I (1433-1475) si a fost dus la bun sfarsit de fiul sau, Ludovic intre 1475-1492. Un sant marcheaza linia fostei mlastini iar ramasitele podului basculant sunt vizibile inca deasupra portii care permite intrarea in curtea interioara. Pe amandoua partile poarta este impodobita cu blazoane reprezentandu-i pe Marte si pe Venus, realizate in 1997, respectiv 1999, de Patrick Woodrofe.
Cladirea principala a fost transformta la randul ei in secolul al XV-lea. Turnul si scarile sunt decorate cu blazoanele familiilor Gruyères-Seyssel. Galeriile de lemn au fost construite intre 1586-1587. Peretii au fost decorati intre 1842-1919 cu picturi de Francis Furet, reprezentand scene de vanatoare, contele calarind un cal alb si frumoasa Lucia, iubita contelui, in chip de pastorita. Bancile de lemn sunt de asemenea ornamentate din 1904 cu blazoanele familiilor Gruyères, Bovy si Balland. Castelul si-a pierdut aspectul sau de fortareata din momentul in care a devenit resedinta de stat. Interioarele baroc au ramas de-a lungul timpului ca atunci cand aici locuiau magistratii trimisi de Fribourg. La mijlocul secolului al XIX-lea au fost aduse in saloane tablouri de Camille Corot, Barthélemy Menn si alti pictori cunoscuti. De fapt, in castel exista o camera numita "Camera Corot". Toate celelalte sali au fiecare cate o insemnatate aparte. Printre acestea trebuie amintite "Camera frumoasei Lucia", "Camera contilor", "Camera magistratilor", "Camera de vanatoare", "Camera de muzica" dar si "Camera Burgunda" expunand prada de razboi capturata de Confederati in batalia impotriva lui Carol cel Chel.
La poarta castelului se intinde orasul vechi, inchis in fortificatii, cu casele de piatra, biserica alba, micul cimitir si crescatoria de caprioare, facand din acest deal unul dintre cele mai interesante si mai idilice locuri din Tara Cantoanelor.
IRINA STOICA
Comentarii