Ridicat pe insula cu acelasi nume, Castelul Matsumoto ocupa un loc de prim rang printre castelele istorice ale Japoniei. Istoria sa coboara in timp pana la inceputul secolului al XVI-lea. In anul 1504, Shimadachi Sadanaga, din clanul Ogasowara, a construit pe locul respectiv un fort, care initial a fost numit Castelul Fukashi. In 1550 acesta a intrat sub stapanirea clanului Takede si, dupa ce a schimbat mai multi conducatori, a revenit lui Ishikava Norimasa. El si fiul sau, Yasunaga, s-au straduit sa dea o infatisare noua vechii asezari. Au construit, incepand din 1590 castelul si doua turnuri, dar se pare ca cea mai mare parte a constructiei a fost completata intre 1593-1594. Restaurarile si adagurarile au durat pana in 1614 si, pe langa turnuri si foisor, constructia cuprinde si doua porti, mai multe curti interioare, un sant de aparare si un subsol care putea servi drept adapost la nevoie. De asemenea in 1635 a fost adaugat un al treilea turn, mai mic, servind drept observator astronomic.
In timpul perioadei Edo, sogunatul Tokugawa a stabilit aici resedinta unor seniori daimyo printre care pot fi amintiti Matsudaira si Mizuno. Vreme de 280 de ani, pana la abolirea sistemului feudal, castelul a fost condus de 23 de seniori de Matsumoto, reprezentand sase diferite familii daimyo. In aceasta perioada fortareata a fost cunoscuta si sub numele de "Castelul Cioara", atat datorita culorii sale intunecate, cat si aspectului acoperisurilor, sugerand aripile desfacute ale pasarilor in zbor.
Castelul, prezentand interiorul de lemn si exteriorul din piatra, nu a fost construit pe un deal sau pe un munte. El este, ceea ce numesc japonezii "hirajiro", o constructie ridicata pe o campie. De aici complicatul sistem de aparare alcatuit din ziduri si santuri legate intre ele si porti inexpugnabile. Dupa ce Japonia a cunoscut amenintarile unor invadatori, castelul a devenit locul in care conducatorii tarii isi planificau cele mai multe dintre campaniile militare.
In 1872, ca urmare a revolutiei Meiji (1867-1912), caracterizata prin inlaturarea sogunatului, restaurarea puterii imperiale si realizarea unor reforme care au dus la modernizarea tarii, intregul domeniu a fost vandut la licitatie, propunandu-se inscrierea lui intr-un program de asa-zisa dezvoltare. Alte castele de acest fel fusesera deja demolate si locuitorii din zona aflasera ca si al lor va avea aceeasi soarta. Ceea ce se dovedea sigur era ca foisorul va fi daramat, chiar daca restul constructiei nu ar fi avut de suferit. Stirea i-a tulburat pe oamenii de cultura care, sub conducerea lui Ichikawa RyÜzÜ au declansat o impresionanta campanie pentru salvarea monumentului. Eforturile lor au dat roade si turnul a fost achizitionat de autoritatile orasului.
In ultimii ani ai perioadei Meiji foisorul a inceput sa se incline intr-o parte. Totul era cauzat de o neglijenta in constructie care a dus la o structura defectuoasa, dar oamenii sustineau ca aceasta este urmarea blestemului lui Tada Kasuke. Legenda spune ca acesta a fost un luptator care se ridicase impotriva exploatarii, in special a cresterii taxelor. Condamnat la moarte, isi convinsese sotia sa divorteze pentru ca altfel ar fi fost omorata si ea si, in cele din urma, a fost dus pe un deal numit Seitaka, din apropierea castelului. De aici, asteptandu-si moartea, a strigat atat de tare aparand drepturile oamenilor, incat foisorul s-a inclinat.
Temandu-se de consecintele pe care le-ar fi putut avea inclinarea respectiva, profesorul Kobayashi Unari a initiat o strangere de fonduri si, intre 1903-1913, castelul a fost restaurat. Alte importante restaurari au avut loc intre 1950-1955. In 1990 au fost reconstruite o poarta si un perete lateral, iar in 1999 cea de a doua poarta. La 30 iunie 2011, un cutremur cu magnitudinea de 5,4 grade a pricinuit fisuri mari in interiorul turnului principal impunandu-se urgente reparatii.
Reflectand cultura locala, castelul face parte in prezent din patrimoniul tarii, fiind inclus pe lista Comorilor Nationale ale Japoniei adapostind si o impresionanta colectie de arme si armuri. In cursul anului aici au loc o serie de evenimente culturale.
IRINA STOICA
Comentarii