Inaltat in varful unei coline de 441 de metri, in apropierea orasului Eisenach din Turingia, Castelul Wartburg este unul dintre cele mai semnificative si mai stralucite monumente istorice ale Germaniei si centru cultural al tarii in Evul Mediu.
Celebru candva pentru „Bataliile Barzilor”, respectiv concursurile de cantareti de balade, evenimente care i-au inspirat lui Richard Wagner opera Tanhäuser, face parte din 1999 din Patrimoniul Mondial UNESCO, fiind primul castel german inclus pe aceasta lista.
Fundatia castelului a fost pusa in 1067 de contele turingian Ludwig der Springer pentru ca, impreuna cu un castel mai mare din apropiere, Neuenburg, sa asigure granitele istorice impotriva invaziilor dusmane.
In documente apare inca din 1080. Ludwig der Springer intelesese ca fortareata sa era in acelasi timp un punct ideal de pornire pentru colonizarera teritoriilor din jur. Se spune chiar ca pe dealul pe care o ridicase, transportase tarana de pe propria mosie, ca sa poata jura ca aceasta se afla pe „pamantul” sau.
Castelul devenea un centru puternic, una dintre cele mai importante curti ale printilor din Reich-ul german.
In 1131, Ludwig al III-lea a simtit nevoia sa-si exprime puterea prin crearea unei constructii impresionante si a ridicat pe locul vechii fortarete un palat in stil romanic, pe trei niveluri.
Considerat o capodopera arhitectonica traditionala, adaposteste la etajul superior o sala uriasa de banchet, in care incapeau cateva sute de oameni. Se crede ca in aceasta sala s-a tinut, in jurul anului 1206, primul concurs al cantaretilor de balade. Concursul fusese lansat in timpul domniei lui Landgrane Hermann I, care din 1190 devenise un adevarat Mecena pentru artistii timpului, vrand sa faca din curtea sa centrul cultural al epocii. Aici au locuit si au scris celebrii poeti ai timpului, Wolfram von Eisenbach si Walter von Vogelweide, cunoscuti si apreciati in intreaga lume medievala.
In castel a locuit, din 1221 pana in 1228, Elisabeta de Turingia dupa ce sotul ei, Ludovic de Turingia, cazuse in lupta. Ea s-a dedicat unor importante opere de binefacere si a murit in 1231, la varsta de 24 de ani, fiind canonizata de Biserica Catolica.
Castelul a devenit renumit mai ales pentru ca la 4 mai 1521 aici s-a refugiat celebrul reformator religios Martin Luther, dupa ce fusese declarat proscris de Dieta de la Wormes. A ramas aici mai multe luni, pana in 1522, sub numele de Junker Jorg, timp in care a scris pamflete si carti despre Reforma si a tradus Noul Testament din limba greaca in germana, astfel incat sa fie inteles de intregul popor. Pictorul Lucas Cranach cel Batran i-a facut portretul in aceasta ipostaza, intitulandu-l „Portretul lui Martin Luther ca Junker Jorg”. Tabloul se afla astazi expus in Palatul Wartburg.
De-a lungul vremii, in special in timpul „Razboiului de 30 de Ani”, castelul a ajuns intr-o faza de inaintata degradare. Totusi, la 18 si 19 octombrie 1817 au venit aici o multime de studenti pentru a sarbatori 300 de ani de la Reforma si patru ani de la Batalia Natiunilor, respectiv victoria de la Leipzig impotriva lui Napoleon.
Ei au militat pentru unificarea Germaniei si, la indemnul marelui Goethe, Ducele de Weimars a hotarat sa restaureze castelul ca un simbol al istoriei germane. Lucrarile au inceput mai tarziu, in 1838, sub domnia lui Carl Alexander.
Vechii fortarete i s-a adaugat un donjon al turnului portii, dar s-au pastrat curtile interioare, santul de aparare si drumul care urca spre castel.
In ceea ce priveste interioarele s-au pastrat de asemenea, sala de banchete si mai ales camera lui Luther. Pot fi admirate minunate tapiserii si tablourile lui Lucas Cranach, dar, din nefericire, cele mai multe dintre ornamente nu sunt originale, ci de factura recenta, ultima restaurare avand loc in 1950.
IRINA STOICA
Comentarii