Aflata in piata cu acelasi nume din Sankt-Petersburg, Catedrala Sfântul Isaac era considerata principla biserica a Imperiului Tarist. Cu toate acestea este inchinata unui Sfânt mai putin cunoscut, Isaac Dalmatianul, si asta pentru ca Sfântul este praznuit in ziua de 30 mai, ziua de nastere a tarului Petru I. Din ordinul suveranului, in 1707, aproape de Amiralitate, se inaltase o biserica sobra, de lemn, cu hramul respectiv. In acest locas s-au casatorit la 19 februarie 1719 Petru I cu Ecaterina I. Acesta fusese reconstruit din piatra in 1717 si, in 1723, tarul a emis un ucaz prin care impunea membrilor amiralitatii si tuturor marinarilor Flotei Baltice sa depuna juramântul in acest locas.
Edificiul a fost distrus insa in 1735 de un incendiu si, ulterior, Ecaterina a II-a a hotarât reconstructia lui, incredintând proiectul lui Antonio Rinaldi, care a conceput o biserica eleganta, imbracata in marmura de diferite culori. Lucrarile au durat mai mult de doua decenii si, in 1784, arhitectul a parasit Rusia. Dupa moartea Ecaterinei a II-a, in 1796, Pavel I l-a insarcinat pe arhitectul Brenna cu terminarea lucrarii si rezultatul a fost ca partea superioara a bisericii a fost executata din caramida.
Tarul Alexandru I anunta in 1809 un concurs pentru refacerea catedralei, singura conditie impusa fiind aceea de a pastra peretii de marmura ai constructiei inceputa de Rinaldi. Problema catedralei este abandonata din cauza razboiului din 1812, dar revine in atentia suveranului in 1816. Auguste de Bétencourt, conducatorul Comitetului pentru Constructii civile, ii incredinteaza proiectul lui Auguste Montferrand si lucrarile incep in 1818. Constructia dureaza 40 de ani si este terminata in 1858, in acelasi an cu moartea lui Montferrand. Catedrala era vestita inca din timpul ridicarii sale, dar rezultatul muncii constructorilor a fost stralucit. Este unul dintre cele mai mari edificii religioase crestine, cu o suprafata de un hectar si o inaltime de 101,5 metri.
Cupola, cea mai mare cupola aurita din lume, are un diametru de 25 metri. Fundatia a fost realizata prin 24000 piloni uriasi, peretii sunt acoperiti de marmura cu o grosime de 2,5-5 centimetri grosime, iar masiva catedrala are câte un portic corintian pe fiecare dintre cele patru laturi, sustinute fiind de coloane de granit rosu, de aproape 17 metri inaltime. Deasupra constructiei sunt patru clopotnite strajuind cupola, care, la rândul ei este sustinuta de coloanele care inconjoara un clopot urias. Pentru ridicarea asezamântului au fost folositi 400.000 de lucratori, angajati in diferite etape, iar pentru decorarea lui au fost necesare 400 kg de aur, 1000 tone de bronz, 16 tone malachit.
Remarcabile sunt picturile si mozaicurile interioare dar si sculpturile din exterior printre care grupul de ingeri cu torte, realizat de Ivan Vitali si facând legatura intre cor-pul principal al cladirii si sectiunea superioara, statuile apostolilor create de acelasi artist, sau basoreliefurile frontoanelor.
In catedrala se gasesc moaste ale Sfântului Andrei, oferite in 1833 de Sinodul Patriarhiei din Ierusalim si drapelul armatei invingatoare in 1812. Dupa moartea lui Montferrand, vaduva sa a cerut ca sotul ei sa fie inmormântat in catedrala, dar Alexandru al II-lea a refuzat-o categoric pe motiv ca arhitectul era catolic. Trupul neinsufletit a fost transportat la Paris dar nu se stie unde a fost inmormântat. In timpul puterii sovietice catedrala a fost transformata in muzeu, prezervându-se astfel multimea operelor de arta de aici. Asezamântul isi mentine inca acest statut – asemenea multor catedrale de pretutindeni – dar este folosit si pentru ceremonii religioase in zilele care marcheaza marile sarbatori ortodoxe.
IRINA STOICA
Comentarii