Invaluita in legende si profilata pe tesatura unei istorii dramatice si complicate, Cetatea Fagarasului se inalta in centrul municipiului al carui nume il poarta. Intregul complex feudal, unul dintre cele mai bine intretinute monumente din tara noastra si chiar de pe intregul continent, a fost ridicat pe locul din care, dupa cum spune legenda, a plecat Negru Voda sa intemeieze Valahia. In secolul al XII-lea exista aici o fortificatie din lemn si din pamânt, inconjurata de un sant. Mistuita de un incendiu, dupa cum atesta sapaturile arheologice, este inlocuita mai târziu cu cetatea din piatra si caramida, având un important rol strategic, mai ales pentru apararea sud-estului Transilvaniei, de incursiunile tatare si otomane.
Cetate regala, a fost inzestrata si cu un domeniu feudal si primele documente care ii atesta existenta dateaza din 1455. Cu aceasta ocazie este mentionat un castelan, si, un an mai târziu, Iancu de Hunedoara. Primul domnitor care a locuit aici a fost Lászlo Kán care a inceput, in 1310, constructia noii cetati. In 1526, Stefan Mailat, devenit voievod al Transilvaniei, desfasoara ample lucrari de intarire a fortaretei. Sunt dublate zidurile de aparare si sunt amenajate noi incaperi si sali boltite. In 1541 insa, turcii, condusi de Mustafa Pasa, ataca cetatea, Mailat cade intr-o cursa, este facut prizonier si dus la Constantinopol. Inchis la Edicule, voievodul moare 10 ani mai târziu.
In 1599 Mihai Viteazul preia cetatea si o daruieste sotiei sale, Doamna Stanca. Este o perioada de glorie a asezamântului, devenit celebru mai ales pentru cele patru baluri anuale la care participau cei mai de seama nobili ai Transilvaniei. Tot aici se organizau serate muzicale pentru sotiile nobililor din zona dar, dupa caderea domnitorului, Doamna Stanca ajunge prizoniera intre zidurile cetatii.
Importante lucrari de intarire si restaurare sunt facute de Gabriel Bethlen (1613-1629) si Gheorghe Rackozi (1631-1648). In aceasta perioada se realizeaza logii, se construiesc cele patru bastioane in stil italienesc, se dubleaza o parte dintre ziduri, se largeste santul de aparare care se umple cu apa. Cetatea devine resedinta a principilor Transilvaniei si important centru politico-administrativ. Din 1726 intra in proprietate austriaca si transformata in garnizoana, pierzându-si din vechea maretie.
Intre 1918-1948 a fost garnizoana a armatei române. Din 1918 pâna in 1923 a fost lagar pentru rusii albi, iar intre 1948-1960 a existat aici una dintre cele mai cumplite inchisori ale regimului comunist. In 1965 cetatea a fost renovata si amenajata si in prezent adaposteste Muzeul Tarii Fagarasului. Muzeul a fost infiintat in 1923 pe baza patrimoniului colectionat de profesorul Valer Iliat, sub egida Astra.
Cetatea, impartita pe cinci niveluri bine determinate, ofera vizitatorului de astazi o serie de obiecte sumbre oglindind conceptia epocii in care au fost create. Adevarate „comori” din punct de vedere istoric, acestea sunt, in principal, obiecte de tortura. Printre acestea pot fi amintite „Fecioara de fier” care, sub pretextul unei ultime rugaciuni a condamnatului, il strivea pur si simplu printr-un sistem de cuie sau „Sicriele din Sala Dietei”, descoperite cu resturi umane inauntru, ingropate in ziduri. Existau o iesire secreta in partea de sud si un tunel secret pe sub albia Oltului, dezgropat in urma unor cercetari arheologice, iar temnitele, cu alte sofisticate instrumente de tortura, ingrozesc vizitatorul modern. Din 2012 a fost organizata o garda a palatului, alcatuita din barbati in costume medievale si schimbarea ei constituie o irezistibila atractie pentru cei care se opresc aici.
IRINA STOICA
Comentarii