Unul dintre corifeii picturii franceze din secolul XIX, Eugčne Delacroix, a adus pe scena marilor maestri, prin efervescenta si talentul sau uluitor, clipe palpitante din istoria contemporana lui. El a fost însufletitul si însufletitorul geniu al momentelor de cumpana în destinul unor popoare si a creat personaje nemuritoare ale istoriei, acoperindu-le cu o fermecatoare aura de legenda. Pentru cei mai putin familiarizati cu dramatica opera a lui Delacroix, este novoie sa punem accentul pe câteva capodopere cu teme istorice.
Amintim în primul rând coplesitoarea pânza „Libertatea conduce poporul”, finalizata în 1830, pe când ,maestrul avea 32 de ani. Neobositul si sensibilul Delacroix evoca în mod impresionant „Revolutia din iulie”, când Charles al X-lea a abdicat si tronul a fost preluat de Louis Philippe I, care a promovat si o monarhie constitutionala. Personajul principal este cunoscut de francezi ca fiind „Marianne”, femeia-zeita, simbol al libertatii si anti-tiraniei. Ea poarta în mâna dreapta tricolorul francez (albastru-alb-rosu), iar în cea stânga tine o muscheta. Ea îndeamna luptatorii pentru libertate s-o urmeze, câmpul de lupta fiind plin de victimele tiraniei. Al doilea personaj memorabil creat de maestru este emotionantul pusti (adolescent?) numit Gavroche, cu pistoale în ambele mâini si o inconfundabila sapca.
Acest Gavroche, legendar sau nu (în împrejurarile în care Franta a fost plina de evenimente socio-istorice în prima jumatate a veacului al XIX-lea) a fost sursa de inspiratie pentru personajul lui Victor Hugo din „Mizerabilii” (1862). Pentru marele poet si romancier, Gavroche a fost fiul doamnei Thenardier, care si-a ales singur numele si care moare împuscat în timp ce participa activ la revolta studentilor antimonarhisti din 1832. Astfel, pentru cultura franceza, istoria este tarâmul pe care s-au întâlnit cei doi uriasi ai romantismului din Hexagon: Eugčne Delacroix si Victor Hugo. Se cunoaste si un desen facut în penita de scriitor si intitulat „Gavroche la 11 ani”.
Cronologic, Delacroix a realizat înaintea autorului romanului „Notre-Dame de Paris” capodoperele care l-au definit drept lider incontestabil al curentului romantic în Franta. Exceptionala lucrare „Barca lui Dante” (1822) a impresionat atât de mult publicul si criticii, încât acestia din urma au considerat-o granita dintre neo-clasicim si romantism. Emotia si dramatismul romanticului Delacroix se dezlantuiau într-o avalansa de opere inestimabile, inspirate din momente istorice cu mare încarcatura dramatica: „Masacrul din Chios” (1824), „Grecia pe ruinele din Missolonghi” (1826), „Moartea lui Sardanapal” (1827), ciclul avându-si apogeul în „Libertatea conduce poporul” (1830). Victor Hugo va scoate la iveala capodoperele sale dupa 1830 („Hernani” – 1830, „Ruy Blas” – 1838 etc.).
Calatoriile lui Delacroix în Spania si nordul Africii au reprezentat o sursa de inspiratie pentru perioada orientalista a carierei sale. Si în perioada acelei acomodari cu o alta civilizatie a creat pânze cu teme zbuciumate ale istoriei traite de el însusi (cum ar fi „Fanatism la Tangier”)… Nu putem omite marile izvoare intelectuale ale lui Delacroix, si în acest sens trebuie mentionat Theodore Géricault (cu faimoasa sa lucrare „Pluta Meduzei”), Lord Byron si Charles Baudelaire, care spunea despre maestru ca a dovedit cel mai limpede ce înseamna „pasiunea în arta”. Pe de alta parte, lecturile pictorului din Dante, Shakespeare si Goethe, l-au influentat decisiv pentru promovarea romantismului.
PAUL IOAN
Comentarii