Exista, in unele hoteluri de lux, restaurante rotitoare care permit consumatorilor sa admire peisajele, panoramele din jur. Un astfel de „restaurant” ar fi fost construit in Antichitate, in „Palatul de Aur” al tiranului si excentricului imparat Nero (a trait intre anii 37 si 68) cel care a dat foc Romei. Incepând cu anul 2009, in urma sapaturilor efectuate intr-un sit arheologic de pe colina Palatin au fost descoperite ruine ale palatului: un turn cu o inaltime de 12 metri, un pilon cu un diametru de 4 metri, 8 arce care sustineau partea inferioara a turnului si diverse piese metalice (fragmente de rulmenti, de roti dintate), aflate la originea angrenajului care au rotit o sala de mese in care Nero organiza banchete pentru invitati de vaza.
O alta dovada a existentei acesteia au constituit-o cavitatile semisferice (in care se roteau sferele metalice) din partea superioara a arcelor care purtau urmele unui lubrifiant. Substantele lubrifiante erau frecvent utilizate, in special in angrenaje pe baza de rulmenti si roti dintate ale corabiilor si ale celor din structurile portuare care asigurau deplasarea pe platforme sau sine a materialelor, a marfurilor grele, dar mai ales a corabiilor pentru a fi reparate sau a celor nou construite, care erau impinse spre tarm.
Cercetatorii au ajuns la concluzia, in incercarile de a reface acest puzzle, ca unele structuri faceau parte dintr-o platforma rotitoare, mai exact, o sala de banchet, dotata cu un planseu montat pe doua nivele (construit in secolul I d.Hr.) asezat pe o platforma din lemn care se rotea, pe rulmenti, construita in „Palatul de Aur” – Domus Aurea – al imparatului.
Despre aceasta sala a scris istoricul Suetoniu, dar nu i s-a acordat credibilitate in acest sens, cu atât mai mult cu cât nu au fost descoperite urme ale acesteia. Cele 300 de incaperi ale somptuosului palat, conform relatarilor istoricului roman, erau bogat decorate, utilate cu mobilier luxos cu piese si intarsii de aur. In plafonul salii de banchet se aflau instalate dispozitive care declansau „ploi” de petale de flori si picaturi de parfum.
Sala rotativa avea un diametru de aproximativ 16 metri si se sprijinea pe un stâlp de piatra si pe patru mecanisme sferice care roteau intreaga structura, cel mai probabil sub presiunea unui flux constant de apa. Recent, a fost realizata si o reconstituire in imagini de sinteza pentru a oferi unui public cât mai larg sansa de a observa una dintre cele mai ingenioase lucrari ingineresti din Antichitate.
DORIN MARAN
Comentarii