Trei splendide zeite se jura ca nu se vor marita niciodata. In mitologia romana, acestea au fost inteleapta Minerva (echivalata cu Atena), Vesta (focul sacru) si dinamica Diana. Oare aceasta decizie a lor a insemnat o apropiere mare mare de oameni? Diana – al carei nume provine din denumirile latinesti pentru zei si pentru lumina – are o particularitate speciala, pusa in evidenta de scriitorii latini Varro si Cicero: ea reprezinta (sau este direct legata de) lumina Lunii. Noptile luminoase sunt cele in care, probabil, mamele isi aduc pe lume pruncii.
Zeita este si protectoarea femeilor care vor sa ramana insarcinate si care o venereaza pentru a avea o nastere cu dureri cat mai mici. Insa frumusetea asocierii Dianei cu lumina Lunii are si un vechi secret al unui "zeu printre oameni" (denumire care ii separa de "dei otiosi" adica de zeii ascunsi si fara scop precis). Frumoasa si blanda Diana stie graiul animalelor si se poate apropia de ele pentru a le ocroti viata (in special a celor vulnerabile in fata pradatorilor feroce). Iar multe dintre acele necuvantatoare ies din adaposturi noaptea. Iar Diana nu se sperie de intunecimea padurilor si se duce la intalnirile de taina cu cerbi, iepurii si alte vietati care au incredere in ea. De altfel, unele legende spun ca stejarul este pomul sacru al Dianei si de aceea creste atat de falnic.
Aceasta frumusete a panteonului roman nu este o zeita "oarecare", ne spune mitograful James Frazer, caci ea exista de la infiintarea Cetatii. Ea ar fi intervenit atunci cand regele sabinilor, Titus Tatius ar fi cucerit Capitoliul (doar cu sprijinul tradatoarei Tarpeia, o fecioara suparata ca nu este bagata in seama). Iar Tatius si regele Romulus s-ar fi impacat in cele din urma, spre binele Romei. Un secol mai tarziu, ca semn de recunostinta, regele Servius Tullius i-a dedicat un templu pe Colina Aventina si un festival pe 13 august.
Exista suficiente informatii, unele contradictorii, din care marii maestri sa se inspire pentru panzele lor. Tiziano a fost mai impresionat de lumina Lunii si puterea Dianei de a vorbi cu animalele. Alti pictori importanti au subliniat faptul ca virginitatea Dianei ii confera o aura religioasa si in multe scene mitografice apare insotita de copilasi cu alura de ingeri. Numele Dianei apare si in Noul Testament (Faptele Apostolilor), cand este invocata de un efesian (cel putin in New British Bible)…
Venerarea Dianei se facea in mai multe temple de pe teritoriul Italiei – Tusculum, Tibur, Lavinium – cat si in Portugalia, la Evoria. Multi pictori au vazut in ea un model pentru nudul plin de senzualitate, dezvoltand o tema foarte apreciata in secolul XIX, si anume femeia care se imbaiaza. Capodopera lui Boucher este una emblematica pentru acest subiect preluat de impresionisti.
Exista autori care ar fi vrut sa anuleze cultul virginitatii Dianei si au asociat-o cu Janus, zeul cu doua fete pe care romanii l-au identificat cu luna ianuarie. Insa puritatea zeitei a triumfat si multe miscari feministe o folosesc ca stindard. Pe langa faptul ca este imbracata cu o tunica de vanatoare, precum un barbat, curajul Dianei a fost preluat (legitim sau nu) de unele miscari neo-pagane precum stregheria ("vrajitoria", in Italia) si Wicca (feminism pagand, in SUA). Dar acestea nu pot afecta frumusetea clasica a Dianei.
PAUL IOAN
Comentarii