Picasso a polemizat indelung cu criticul de arta André Salmon, care abia dupa noua ani de discutii a reusit sa-l convinga sa fie de acord cu „Domnisoarele din Avignon”. In toata aceasta perioada, Picasso propusese o indulcire a titlului scandalos, si anume „Puicutele din Avignon”! Intr-adevar, capodopera sa poate fi considerata si o apologie adusa bordelului din strada Avinyo din Barcelona (Avinyo a devenit Avignon, maestrul traind la Paris pe atunci). Gestul prefata viata personala a pictorului, caci Picasso a iubit femeia, dar se plictisea repede…
Pablo Picasso (1881-1973) avea douazeci si sase de ani cand, dupa sute de schite cu variante pe aceeasi tema, s-a decis ca scenariul sa contina cinci personaje feminine: trei cu fizionomii ce aduc aminte de trasaturile iberice si doua care poarta masti africane. Picasso a negat vehement faptul ca s-ar fi inspirat din Muzeul de etnografie Trocadéro din Paris (devenit Muzeul Omului), unde l-a impresionat arta tribala africana. De aici si nuanta de primitivism a personajelor, care astfel ne duc cu gandul la Paul Gauguin – ale carui panze le admirase la un colectionar din Paris. Insa in nenumaratele comentarii pe seama „Domnisoarelor” intra nume grele ale picturii universale: El Greco pentru siluetele alungite, a caror grupare aduce aminte de capodopera „Deschiderea celui de-al cincilea sigiliu” (1614); Paul Cézanne pentru aceeasi obsesie a formelor alungite din „Femei la scaldat” (varianta largita, 1905); Paul Gauguin, cu statueta Ovri (adica, salbaticie).
E dificil de spus daca geniul lui Picasso constientiza ca prin „Domnisoare” avea sa dea lovitura vietii sale, starnind atatea controverse si patimi. Devenise cunoscut in perioada roz (1904-1907) prin „Familie de saltimbanci”, iar capodopera in cauza apartine perioadei albastre. Dar in acelasi timp, un alt mare nume, Henri Matisse, impunea fovismul prin capodoperele sale „Fericirea de a trai” si „Nud albastru”. Ei bine, cel care a fost cel mai scandalizat de succesul si stilul novator al „Domnisoarelor” a fost tocmai Matisse, care a considerat ca panza lui Picasso este un „atac direct” la opera sa. Istoria a aratat ca spaniolul a devenit liderul generatiei sale si unul dintre marii preferati ai colectionarilor de arta moderna (in special al familiei Leo Stein). La prima expunere a „Domnisoarelor”, Matisse a explodat, dezgustat de „curvele hidoase”. Intre fovism si cubism avea sa se nasca un razboi pe care avea sa-l castige Picasso. „Prostituatele” aveau sa ajunga la New York (pentru numai 24 de mii de dolari) si nu la Louvre, iar cubismul se mai imbogatea cu o capodopera in 1937 prin „Guernica”.
Dar despre „Domnisoare” se scriu in continuare carti, vorbindu-se despre „desfigurarea prin sifilis, ateism si anarhie ca risc al libertatii”. Exista o intreaga filosofie referitoare la o capodopera gratie careia semnatura lui Picasso valoreaza milioane dolari.
PAUL IOAN
Comentarii