Când se spune despre Peter Paul Rubens ca este cel mai important pictor al barocului, nu simtim nici o nuanta emotionala in acest enunt corect si fara nici o exagerare. Si asta pentru ca in cazul unui geniu al compozitiilor create de un talent dumnezeiesc precum cel rubensian este suficient sa savuram una din pânzele sale. Si, preluând cu smerenie indemnul marilor critici de arta, sa admiram un scenariu in care totul este in miscare, intr-un dinamism care pur si simplu te copleseste cu minutiozitatea cu care sunt redate trupurile si figurile personajelor.
O scena precum „Vânatoarea de lei, tigri si leoparzi” este o capodopera nu numai datorita calitatii si stilului dramatic de infatisare a confruntarii pe viata si pe moarte dintre oameni si fiarele salbatice, ci si datorita momentului ales pentru imortalizare. Unul dintre vânatori fusese doborât de un leu, când un camarad al sau se repede la bestie si pur si simplu ii imobilizeaza maxilarele care se pregateau sa sfârtece victima aleasa. In acelasi timp, un calaret pe un cal alb este atacat de un tigru care face un salt in spatele sau si-l insfaca de umar. Calul speriat se ridica in doua picioare, coama i se zburleste iar o laba a tigrului l-a apucat deja de cap pe vânatorul care nu mai are scapare. In partea dreapta a magnificei pânze zace un leopard strapuns de o sulita… Aceasta este doar o umila descriere a unei scene teribile de razboi autentic intre oameni si cele mai fioroase feline. Numai ca genialitatea lui Rubens a lasat posteritatii, din fericire, peste 1.400 de pânze (unele atribuite atelierului sau, deci ucenicilor care au lucrat dupa schitele sale) si sute de desene. Toate lucrarile lui sunt râspândite in toate colturile Europei, intrucât marele maestru flamand a fost primit ca un „print al pictorilor” la toate Curtile regale.
Rubens s-a nascut in preajma sarbatorii sfintilor Petru si Pavel (29 iunie), la 28 iunie si a fost botezat ca atare, in 1577. Ramâne orfan de tata la zece ani si mama sa se stabileste la Antwerp. La scoala, copilului ii este descoperit uriasul talent la desen de catre carturarul Rumboldus Verdonk, care il surprinde facând schite dupa ilustratiile Bibliei sale. A fost prima persoana care si-a dat seama ce talent nativ colosal are acel baiat de numai doisprezece ani. Asa a ajuns adolescentul Rubens sa lucreze in atelierele celor mai buni pictori din Antwerp, care l-au sfatuit sa studieze clasicii picturii italiene pentru ca se poate ridica cel putin la nivelul lor. Astfel se produc cele mai fructuoase „intâlniri” din perioada studiilor de calatorie ale tânarului Rubens.
Cu Tizian se intâlneste la Venetia, cu Andrea Mantegna si Giulio Romano la Mantua, cu Leonardo da Vinci si Michelangelo la Florenta si Roma etc. Poate ca cea mai impresionanta pentru sufletul de artist al momentelor dramatice a fost „intâlnirea” cu furiosul Caravaggio (care murise cu sase ani inainte de nasterea flamandului). Clar-obscurul italianului si expresivitatea chipurilor personajelor caravaggesti vor determina stilul si amprenta emotionala a lucrarilor lui Rubens. Si cum sa nu fie chemat un asemenea geniu parca neomenesc la toate Curtile regale, din Spania si pâna in Anglia, trecând prin indelungata „idila” cu fosta nevasta a regelui Frantei, Maria de Medici (careia ii va lucra un ciclu intreg de picturi pentru Palatul Luxembourg). Sa nu le uitam pe cele doua femei care l-au adorat si pe care el le-a imortalizat in toate nudurile sale realiste: Isabelle Brandt si Helene Fourment, cele mai renumite „neveste baroce”.
PAUL IOAN
Comentarii