Frumosul oras de pe Elba a fost la inceput o asezare modesta. Atestata documentar in 1216 va deveni Saxoniei si apoi resedinta regala intre 1806-1918. Distrusa in 13-14 februarie 1945 de bombardamentele aliatilor, care au provocat 135.000 de morti, Dresda este inca in plina reconstructie, capatand in mare parte aspectul de odinioara.
Legendele continua si ele sa traiasca infrumusetate, poate, prin ani. Se spune astfel ca Dresda a fost transformata in cel mai frumos oras de pe Elba datorita vointei de fier a lui Frederic August al II-lea (1670-1733), print elector al Saxoniei si rege al Poloniei. Supranumit „Cel puternic” – exista o legenda conform careia a indreptat o potcoava cu mainile goale in fata a peste 350 de copii – si-a propus ca resedinta lui sa depaseasca in frumusete Berlinul si Versailles-ul. El dorea sa realizeze aici „Venetia Nordului” dar, cu toate eforturile sale si ale fiului sau, expresia nu a fost asimilata ca atare. Totusi orasul a capatat un alt renume, sugerat de filozoful Johann Gottfried Herder care, intr-un elan poetic i-a spus „Florenta de pe Elba”.
Reconstructia orasului a avut drept prima tinuta Biserica Maicii Domnului, ca un simbol al pacii, reprezentand pentru protestanti ceea ce Bazilica Sfantul Petru din Roma reprezinta pentru lumea catolica. Au urmat apoi alte si alte constructii simbolice pentru oras. Piata publica de aici, Teatrplatz, una dintre cele mai frumoase din Europa, este inconjurata de galerii de arta si de adevarate palate. Una dintre mandriile orasului este fara indoiala palatul Zwinger, construit intre 1711-1722. O portiune larga a acestui palat a fost destinata initial serbarilor regale. Aici a avut loc nunta lui August cel Puternic cu fiica imparatului Austriei.
A fost o ceremonie fastuoasa, la care au fost aprinse peste 60.000 de lumanari. Curtea interioara, de dimensiuni impresionante, are o forma dreptunghiulara, iar in jurul ei sunt galerii dispuse in forma de potcoava. Aceste galerii au un singur nivel, dar sunt legate intre ele prin pavilioane cu doua nivele. Pavilioanele respective au o bogata ornamentatie, in vreme ce galeriile sunt mai simple. Zidurile si fantanile sunt impodobite cu statui, cele mai multe fiind realizate in atelierele sculptorului Balthauser Permoser. Exista o simbioza perfecta intre arhitectura cladirilor si peisagistica parcului. O aripa dinspre Elba a fost inchisa de o galerie de tablouri, lucrarile de aici incepand in anul 1847, in stil renascentist, dupa planurile arhitectului Gottfried Semper.
Dresda gazduieste printre altele tablouri purtand semnaturile unor artisti de marca, cum e vestita Madona Sixtina a lui Rafael. Urbea ramane in totalitate un oras al artelor. Aici a aparut in 1905 grupul de artisti „Die Brücke”, manifestare a expresionismului, aici isi desfasoara activitatea corul Kreuz, vechi de peste 700 de ani si tot aici au loc minunate schimburi culturale, Opera lui Semper adapostind Orchestra de Stat si Filarmonica. Orasul nou – Neudstadt – numit inca astfel, desi are o vechime de peste 300 de ani, te imbie nu doar cu magazinele sale, ci si cu o multime de mici teatre, si de pe malul drept al Elbei poti sa-i contempli intreaga frumusete straveche, asa cum a fost ea surprinsa in tablourile lui Canaletto.
IRINA STOICA
Comentarii