Inaltat in secolul al XIII-lea nu departe de localitatea Wierschen, in apropiere de Muntii Eifel, Cetatea Eltz este una dintre cele mai frumoase constructii de acest fel din Germania.
Amplasat pe unul dintre drumurile frecventate de romani, pe o stanca de 70 de metri, inconjurat de padure si de apele raului Elzbach din bazinul cursului mijlociu al Rinului, este unul dintre castelele care nu au fost niciodata cucerite si pradate, rezistand unor atacuri puternice, inclusiv celor din timpul Revolutiei Franceze (1789-1799).
Numele castelului este mentionat prima oara intr-un act de donatie al imparatului Frederic Barbarossa din anul 1157, act in care Rudolf de Eltz semneaza ca martor. Dupa un secol castelul este impartit intre trei frati care au pus bazele celor trei ramuri ale familiei, asociind numele lor cu cele ale sotiilor. Astfel au aparut familiile Eltz-Kempenich (Leul de Aur), Eltz-Rübenach (Leul de Argint) si Eltz-Rodendorf (Coarnele Bivolului), fiecare dintre ele este cunoscuta pe scurt drept Eltz, iar castelul este in posesia acestei familii de 34 de generatii.
Un singur conflict a amenintat castelul, acesta desfasurandu-se intre anii 1331-1336. Baronii de Eltz si alti nobili din imprejurimi au creat o alianta prin care s-au opus Arhiepiscopului de Trier. In urma unui asediu care a durat ani de zile, baronii de Eltz s-au predat si au devenit vasali ai arhiepiscopului caruia i-au jurat credinta.
Ca urmare a infrangerii suferite, fortificatiile au fost demolate, dar castelul a ramas intact. Mai tarziu multi dintre membrii familiei Eltz au devenit prelati si calugari, cei mai reprezentativi dintre acestia fiind Jakob de Eltz, devenit in 1567 ahiepiscop al Trierului si Filip Carol de Eltz – Print elector de Mainz si cancelar al Sfantului Imperiu Roman.
Ramura Eltz-Rodendorf se stinge si partea sa este mostenita de familia Eltz-Kempenich. Contele Hugo Philipp cumpara si posesiunile ramurei Eltz-Rübenach si familia Eltz-Kempenich ramane stapana intregului tinut. Proprietarul actual este dr. Karl de Eltz si locuieste la Frankfurt, iar castelul este administrat de un castelan.
Fiecare dintre familiile care au detinut cate o sectiune din castel a impus propriul sau stil, rezultatul fiind o impletire de stil roman si gotic. Astazi, doua din cele trei sectiuni sunt deschise vizitatorilor, iar cea de a treia este rezervata familiei. Castelul are opt etaje, opt turnuri si 100 de camere dintre care 12 vizitabile si care pot fi incalzite, lucru rar intalnit la o constructie medievala. Inaltimea medie a turnurilor este intre 30 si 40 de metri. Camerele de zi si dormitoarele sunt impodobite cu mare bogatie. Acestora li se adauga sala de arme, sala cavalerilor, camera de vanatoare si bucatariile care oglindesc adevarata viata medievala.
Subsolul castelului contine o multime de sali boltite si gazduiesc adevarate comori: colectii de aur si argintarie, bijuterii, portelan, arme si armuri. Castelul detine cel mai vechi pat pictat din Germania, datand din 1512, in exterior intr-un fel de balcon este amenajata o capela cu acoperis separat, pentru ca, dupa regulile bisericii, nu ai voie sa dormi sub acelasi acoperis cu al Casei Domnului.
Sunt expuse si o serie de tunuri in miniatura, toate functionale cu care manufacturierii mergeau la posibili clienti.
Curtea interioara este foarte mica, data fiind amplasarea castelului, dar o plimbare iti ofera nu doar posibilitatea de a admira arhitectura fascinanta, ci si o splendida panorama a vaii inverzite, un peisaj natural salbatic, asemenea unui decor de basm.
IRINA STOICA
Comentarii