Cine are placerea sa admire opera lui François Boucher (1703-1770), reprezentant de seama al controversatului stil rococo francez, va constata ca nudurile feminine au ceva din savoarea frumusetii cu care ne-au alintat Tiziano si Botticelli, dar nu au puterea de a ne impresiona la fel de mult din cauza lipsei fermitatii formelor si culorilor… Ei bine, chiar acest maestru care a provocat aplauze la Curtea regelui Ludovic al XV-lea a fost aspru criticat de filosoful si enciclopedistul Denis Diderot. Si nu in orice publicatie, ci tocmai in "Corespondenta literara", o publicatie aparuta prin grija lui Friedrich Grimm (german de expresie franceza, diplomat si literat) si care era destinata, in principal, Curtilor regale din Europa (si Ecaterina a II-a a Rusiei era abonata). Diderot critica atat "libertinajul" lui Boucher, cat si accesoriile femeilor dezbracate, care amintesc de o "meserie mai agreata de epigramisti decat de pictori"…
Peste ani, pictorul realist francez Jean-François Millet (unul dintre fondatorii Scolii de la Barbizon) critica nudurile lui Boucher spunand ca parada de erotism si marea atractie feminina constau in "picioarele zburatoare cu papuci romantici, silueta suspect de mica si pieptul parca lipsit de circulatia sangelui". Millet mai spunea ca multi admiratori se entuziasmeaza in fata "Dianei dupa baie", care nu pare deloc a fi o zeita a vanatorii, ci mai degraba o doamna frumoasa si planturoasa surprinsa de omul care trebuie sa-i pazeasca intimitatea.
Am mentionat aceste critici (pe care le puteti judeca dumneavoastra insiva) pentru a demonstra ca in pofida succesului remarcabil al lui Boucher la Curtea suveranului francez (cunoscut si ca afemeiat), pictorul care s-a bucurat de imbujorata Doamna de Pompadour (favorita a regelui si ulterior iubita platonica, proprietara de castel si domenii largi) nu a fost un maestru foarte apreciat de urmasi. Cu toate acestea, au existat voci care l-au aparat pe "realizatorul de nuduri zburatoare", printre acestea fiind cea a elevilor lui David, care il considerau pe Boucher "un mare talent care a corupt gusturile epocii sau epoca i-a corupt cariera".
Putem spune fara teama de a gresi ca unul dintre cele mai "indraznete" nuduri ale maestrului nascut la Paris este chiar cel dedicat sotiei sale si intitulata "Femeie tanara dezbracata". Aceeasi pozitie provocatoare o regasim si in panza de mare notorietate "Domnisoara O'Murphy" (1752). Aceasta a fost "o curtezana micuta" a regelui si un model pentru Boucher, fosta clienta a politiei pentru prostitutie. De altfel, Casanova in "Istoria vietii mele" spune ca el a descoperit-o pe mica irlandeza pe care "nici un pictor nu ar putea s-o ilustreze la adevarata ei valoare feminina". Este interesant si faptul ca in acelasi an, maestrul a pictat-o pe sotia sa, Marie-Jeanne Buseau, desi cei doi erau casatoriti de aproape douazeci de ani. Probabil ca a fost la mijloc o adiere de gelozie…
De neinteles pentru cariera lui Boucher este lipsa de farmec (in comparatie cu celelalte nuduri celebre ale sale) a unor panze cu teme deja clasicizate, precum "Venus la oglinda" si "Nasterea lui Venus". Si asta pentru ca, asa cum sublinia Diderot, nudurile boucheriene sunt fulgurante si adesea neconvingatoare in comparatie cu cele ale renascentistilor si ale "rubensienilor". Dar la Curtea lui Ludovic al XV-lea au avut un succes "zgomotos".
PAUL IOAN
Comentarii