William Blake (1757-1827) s-a nascut in familia unui comerciant de produse de dama, care impreuna cu sotia sa, Catherine, apartinea unui cult aparte, si anume „Moravienilor” (grupare protestanta). Cu toate acestea, micul William a fost botezat la o biserica din Londra (orasul de bastina). El a fost lasat la scoala, alaturi de ceilalti copii „normali„, pana la zece ani.
La acea varsta, Catherine il retrage de la scoala pentru a invata cu ea si pentru a urma o clasa speciala de desen. Principalul motiv al acestei decizii foarte importante pentru formarea personalitatii sale a constat in povestirile baiatului despre visele sale mistice. El isi expunea parintilor uluiti cum vazuse in somn „copaci plini cu ingeri si un soare care-i facea cu mana”… Era o formidabila imaginatie sau era adevarat?
Blake a trait la Londra toata viata. Parintii sai erau crestini dar separati de Biserica anglicana („english dissenters”, adepti ai sloganului „no bishop, no king” – fara episcop si fara rege – lansat de James I al Scotiei si adoptat de Cromwell). Aceasta libertate de gandire a fost preluata si de William Blake, cu toate ca intreaga viata a fost un cititor foarte atent al Bibliei, si chiar un exeget al ei. Si-a descoperit repede talentul la desen si a studiat pe cont propriu, in special arta greaca antica. In 1779 intra la Academia Regala de Arte Frumoase.
Comportamentul de „rebel fara vindecare” s-a manifestat inca din acea perioada, cand spiritul academic si ideile considerate invechite l-au adus foarte lesne in conflict cu liderul institutiei. Blake devenise un adversar al lui Rubens (“cam rutinat si nefasonat”) si un adept al lui Michelangelo… S-a casatorit cu o fata analfabeta, pe nume Catherine Boucher, careia i-a spus de ce se insoara cu ea in modul urmator: „Draga mea, mi-e mila de tine, deci te iubesc!” Elocvent pentru modul cum vedea el mariajul a fost faptul ca mireasa a semnat in „cartea casatoriilor” cu „X”. Semnul iliteratilor nu l-a jenat deloc pe sot, caci Blake s-a apucat imediat s-o invete sa citeasca si sa scrie. Primele ei lecturi au fost, desigur, poemele lui de dragoste.
William Blake si-a creat prin conceptiile sale despre religie si libertatea de gandire o noua mitologie, inspirata atat din mitologia greaca, cat si din mitologia popoarelor nordice. Pe de alta parte, una dintre cele mai spectaculoase concepte dezvoltate de Blake se poate numi astazi „Libertatea Iubirii”. Pentru Blake, gelozia era un pacat, iar institutia casatoriei era considerata o „prostitutie legala”. Libertatea amoroasa vazuta de el atingea toate orientarile sexuale si era de acord cu adulterul ca libertate consimtita de ambii parteneri, ca si avortul… In consecinta, impotriva religiei el a scris si mai multe „Proverbe din Infern”, precum: „Caramizile inchisorilor sunt Legea, Bordelul si Religia”. Iata un rebel care astazi ar face valuri!
Ca profet, Blake a scris mai multe texte dintre care se remarca „Mariajul Paradisului cu Infernul”, in care prevede numeroase pedepse venite din cer daca „fantezia oamenilor nu va fi libera”. Fantezia constructiva, am spune noi astazi.
PAUL IOAN
Comentarii