Aflat intr-un loc stâncos, izolat, in districtul Gwalior, fortul cu acelasi nume este considerat cel mai mare din India. Se crede ca numele locului vine de la un sfânt numit Galaura, care l-a vindecat de lepra pe regele Suraj San, sfatuindu-l sa se spele cu apa din râul ce curge pe lânga actualul fort. Constructia a inceput in secolul al VIII-lea si multe dinastii au contribuit la ridicarea palatelor din interiorul zidurilor inalte de peste 15 metri. Se afla aici sase palate, trei temple si numeroase bazine cu apa.
Se mai spune ca in 1527, când l-a vazut, Babur, primul mogul din India, a admirat cu mult entuziasm atât dimensiunile fortului, cât si amplasarea sa intr-un loc de unde puteau fi controlate toate drumurile care veneau dinspre nord sau sud. El l-a descris ca pe o „perla in colierul fortaretelor hinduse”.
Având o existenta de peste 11 secole, acest „cel mai puternic” fort indian si-a schimbat de mai multe ori stilul constructiilor interioare, dar nimic nu i-a diminuat maretia. Cel mai mare dintre cele sase palate aflate intre ziduri este numit Man Mandir si a fost construit de printul Tomar Man Singh. Lucrarile au inceput la sfârsitul secolului al XV-lea si au fost terminate in 1516.
In ciuda faptului ca, dupa ce a atras atentia lui Babur, a fost folosit ca inchisoare de stat timp de doua secole, palatul ramâne cel mai important dintre cele aflate in fort. Construit pe cel mai inalt punct interior, expune vederii peretii sai de gresie rosie. Acestia, in mod special cel dinspre sud, confirma clar dubla functie a cladirii, de palat si de fortareata ridicata in scop de aparare. Un argument in plus in acest sens il constituie lipsa ferestrelor. De asemenea, turnurile grele, in mare parte acoperite, confirma functia sa militara.
Faptul ca era folosit si ca palat de locuit este indicat de ramasitele unor modele mozaic din tigle colorate care, odinioara, decorau peretii spre interior. Modelele decorative, tipic indiene, reprezentau de cele mai multe ori elefanti, dar dovedeau si influenta artei mogulilor prin folosirea culorilor, cu precadere galben si albastru.
Totusi constructia vadeste o mai mare preferinta a marilor mesteri pentru stilul traditional indian, decât pentru stilul mogulilor, preferinta exprimata si la un alt palat important, Gurjari. Man Mandir a fost conceput ca o piesa unitara si nu ca un sir de pavilioane. Camerele mici aveau câte o fereastra si o usa care dadeau spre o terasa. Curtea centrala era folosita pentru receptii la care femeile nu aveau voie sa participe. Se multumeau sa le priveasca din spatele unui zid de gresie de la etajul superior.
Intregul aspect al locului si peisajul inconjurator i-au placut atât de mult maharajahului Jayaji Rao, incât s-a mutat aici intr-un palat construit in secolul al XIX-lea dupa desenele lui Sir Michael Filose. Palatul respectiv este acum muzeu, dar pastreaza amintirea banchetelor la care celor 50 de invitati asezati la masa centrala li se aducea mâncarea cu un mic tren de argint, pentru ca servirea sa fie rapida. In Muzeul de arheologie sunt prezentate alegoric reincarnarile zeului Vishnu si exista de asemenea un templu inchinat acestuia. In ciuda luptelor care s-au dus aici Fortul Gwalior si-a pastrat nealterata reputatia de fortareata inexpugnabila, dar si de maretie si stralucire, datorita elegantei desavârsite a constructiilor sale, dovada a unei arte cu indelungi si reconoscute traditii.
IRINA STOICA
Comentarii