De-a lungul vremurilor cei care au acumulat bogatii nemasurate au dorit sa-si puna la adapost de privirile celorlalti. Vârfuri de sageti, unelte, bijuterii, monede, pietre pretioase, au fost ascunse in locuri numai de ei stiute. Unele s-au pierdut intâmplator, razbaiele, cutremurele, molimele si alte calamitati aducându-si o importanta contributie la ingroparea lor definitiva. Cautatorii de comori au rascolit pamânturile si adâncurile marilor cautându-le.
Multe dintre ele au devenit legende carora nu foarte multi le dau crezare. Exista chiar credinte si superstitii legate de gasirea lor. Se spune ca se aprind flacari deasupra in anumite zile ale anului. Par a fi pazite de vraji si blesteme aducând moartea celor care ajung in apropiere. Date fiind toate aceste mistere care le inconjoara vom incerca sa va prezentam câteva dintre comorile disparute.
Comoara faronilor
In anul 1922 Howard Carter a descoperit in Valea Regilor din Egipt mormântul lui Tutankamon. Regele era inconjurat de o multime de artefacte care, potrivit vechilor credinte, era obligatoriu sa-l insoteasca pe faraon dupa moarte. Alaturi de camera mortuara se afla o incapere indesata de atâtea comori ca a fost nevoie de 10 ani ca sa poata fi catalogate.
Când alte morminte au fost descoperite – unele chiar inainte de 1922, camerele de comori fusesera deja golite. Multi s-au grabit sa dea vina pe jefuitorii de morminte dar se pare ca nu doar ei erau responsabili de acest fapt. Dupa cum afirma unii cercetatori responsabilul era Herihor, un important functionar din timpul lui Ramses al X-lea. Dupa moartea faraonului, a ocupat tronul, a impartit regatul cu ginerele sau Piankh si si-a asumat responsabilitatea reinmormântarii inaintasilor. In acest fel a avut posibilitatea sa jefuiasca toate mormintele, depunând bogatiile in propriul sau mormânt care nu a fost gasit niciodata.
Chivotul legilor
Disparitia acestui obiect sacru pentru israeliti a suscitat atentia cercetatorilor din toata lumea, neexistând nicio dovada ca acesta a fost distrus. Chivotul era obiectul sfânt pentru pastrarea unor relicve sacre, inclusiv cele doua tablete cu cele zece porunci. Valoarea sa este inestimabila din punct de vedere religios.
In anul 607 i.Hr. Ierusalimul a fost cucerit de babilonieni. In masacrul in care si-au pierdut viata cei mai multi dintre locuitori, Templul lui Solomon, in care se afla chivotul nu a avut parte de un tratament prea blând fiind distrus de invadatori. Peste 70 de ani, când israelitii s-au intors, chivotul disparuse. Unii spun ca evreii insisi l-au ascuns pentru a nu cadea in mâinile babilonienilor. Ascunzatoarea ar putea fi in muntele Nabo din Egipt sau o pestera din Etiopia. Se presupune ca cei care l-au dus departe ar fi murit inainte de a apuca sa dezvaluie taina ascunzatorii, pentru ca altfel nu se explica faptul ca nu a fost adus inapoi dupa reconstruirea Templului. Unii cred insa ca a fost distrus de babilonieni. Exista si o poveste mistica dupa care Dumnezeu a luat la el chivotul pentru a-l pune la adapost.
Tezaurul de la Lima
In anul 1820, capitala de astazi a statului Peru, Lima, era cuprinsa de revolta impotriva Spaniei. In fata acestei situatii dramatice, viceregele de aici se hotaraste sa mute tezaurul intr-o alta colonie spaniola mai sigura si anume in Mexic. Comoara, care astazi este apreciata la circa 60 de milioane de dolari, era alcatuita din bijuterii, pietre pretioase, obiecte bisericesti din aur si argint si patru statui din aur in marime naturala ale Fecioarei cu Pruncul. Totul este imbarcat pe corabia Mary Dear care porneste spre Mexic sub comanda capitanului William Thompson. Acesta si intregul echipaj hotarasc sa-si insuseasca averile si se indreapta spre insula Cocos unde se credeau departe de autoritati. Dorea sa se refugieze acolo si sa valorifice bogatiile când se va linisti agitatia creata de fuga lor. Ei reusesc sa ascunda comoara, dar sunt capturati de spanioli, acuzati de piraterie si executati. Singurul care scapa de moarte este Thompson care este trimis sub escorta pentru a recupera comoara. Niciunul dintre cei trimisi nu se mai intoarce si insula Cocos devine unul dintre locurile cele mai frecventate de vânatorii de comori.
Comoara Templierilor
Ordinul Templierilor a fost infiintat in 1119, in timpul Cruciadelor, având ca scop potectia pelerinilor care mergeau sa viziteze Tara Sfânta. Cu toate ca membrii Ordinului au depus juramânt de saracie, au reusit curând sa se imbogateasca atât prin donatii cât si printr-un ingenios sistem financiar. Pelerinii depuneau banii in mâinile Templierilor pentru a nu fi jefuiti de tâlharii care pazeau drumurile. In schimbul banilor primeau o hârtie pe baza careia puteau sa-si retraga sumele la intoarcere. In tot acest timp templierii puteau folosi banii in tot felul de speculatii. Acordau credite episcopilor si nobililor care garantau cu bijuterii si propietati care, de cele mai multe ori, reveneau Ordinului pentru neplata la timp.
In aproape 200 de ani in care au functionat ca atare, cavalerii Ordinului au acumulat numeroase bogatii, proprietati in Vestul Europei si in Orientul Mijlociu. Aveau o imbracaminte specifica, purtând o pelerina alba cu cruce rosie, erau bine echipati, antrenati, razboinici priceputi. Succesul lor era strâns legat de cel al Cruciadelor si erau sprijiniti de Biserica Catolica. Când Tara Sfânta a fost pierduta, Templierii au suferit infrângeri cumplite iar zvonurile despre ceremoniile lor secrete, initiatice, au semanat neincredere in jur.
Regele Filip al IV-lea al Frantei, dator Templierilor, in mare nevoie de bani pentru razboiul cu Anglia, ii acuza de erezie si Papa Clement ii aresteaza pe capii Ordinului, in frunte cu Jaques de Molay in 1307. Sunt arsi pe rug in 1312 si Ordinul este desfiintat. In ciuda torturilor la care au fost supusi, cavalerii nu au marturisit unde au ascuns comorile si regele s-a multumit sa confiste proprietatile imobiliare.
Imensele bogatii nu au mai fost gasite si in jurul lor s-au tesut tot felul de legende, plasându-le in locuri diferite din Europa. Valoarea bunurilor este estimata astazi la circa un miliard de dolari.
Comoara lui Montezuma
Conchistadorul spaniol Hernando-Cortez a reusit, in 1520, sa-l raneasca mortal pe Montezuma, imparatul aztec. Convins ca a câstigat razboiul, a strâns bogatiile regatului si s-a grabit sa paraseasca locurile. Aztecii, infuriati, i-au prins pe invadatori in apropiere de Tenochtithan, capitala tarii, si a avut loc o batalie cumplita. La sfârsitul luptei lacul Tezcuco era plin de cadavrele spaniolilor dar si de bijuteriile pe care le aruncasera sperând sa poata scapa cu fuga. Cortez si alti câtiva dintre oamenii lui au reusit sa se salveze si s-au intors dupa un an ca sa se razbune. Locuitorii din Tenochtithan au aflat de reintoarcerea dusmanului si au ascuns bogatiile in lacul Tezcuco si in apropierea lui. Ele sunt si astazi ingropate in apropiere de Mexico City, fostul Tenochtithan fara ca nimeni sa stie exact locul, desi au fost indelung cautate. Initiativa unui fost presedinte mexican de a drena lacul a ramas lipsita de rezultat.
Comoara lui Barba-Neagra
Cunoscutul pirat Barba-Neagra, pe numele sau real Edward Teach, a trait la inceputul secolului al XVIII-lea. A strâns cantitati uriase de aur, bani, pietre pretioase si bijuterii pe care le-a ingropat fara sa spuna unde. In 1718 a fost decapitat de un locotenent englez si locul in care se afla comorile a ramas complet necunoscut. Cautatorii de comori au scotocit insulele Caraibe si Cayman. Calculele lor s-au dovedit false, pentru ca ascunzatoarea nu a fost descoperita. A fost gasita de un scufundator nava principala a piratului, „Razbunarea Reginei Ana”, dar comoara nu se afla pe ea.
Comoara lui Decebal
Despre comoara regelui Dac, pe care multi o cauta de aproape doua milenii, gasim o relatare concreta in una dintre scrierile istoricului antic Dio Cassius. Conform acesteia, Decebal a hotarât sa-si ascunda bogatiile sub albia râului Sargetia, identificat de unii istorici drept râul Strei. In acest scop si-a pus sclavii sa abata cursul râului, sa ingroape comorile si apoi sa readuca apa in vechea albie. Dupa ce a mai ascuns bogatii in pesterile din apropiere, Decebal a fat ordin sa fie ucisi toti sclavii care muncisera la ascunzatori, pentru a nu putea dezvalui cuiva locul unde se afla tezaurul. Tot Dio Cassius ne spune insa ca unul dintre apropiatii lui Decebal, dacul Bicilis, a reusit sa scape si a dezvaluit romanilor locul ascunzatorii. Romanii au deviat din nou cursul râului si au gasit o buna parte din comoara, 165 de tone de aur si 300 tone de argint luând drumul Romei. Dupa cucerirea Daciei, cu ajutorul bogatiilor aduse de aici, economia Imperiului Roman atinge apogeul, cu aurul dacilor este construit Forumul lui Traian si o multime de cladiri stralucitoare ale Romei.
Se pare ca pentru daci bogatiile si mai ales aurul au fost adevarate blesteme. In Evul Mediu, in Transilvania, au mai fost descoperite câteva sute de kilograme de aur si argint, in principal kosoni, bijuterii si fragmente de placi sau arme de parada si chiar in zilele noastre a fost nevoie de interventia energica a statului pentru a impiedica sapaturile ilegale din anumite zone si comertul cu vestitele bratari dacice.
IRINA STOICA
Comentarii