Nu de putine ori povestea din spatele unei creatii, adica evolutia în timp a acesteia este mai captivanta si mai provocatoare decât valoarea estetica a lucrarii în sine.
„Condimentele” cele mai gustate în asemenea cazuri includ actiuni agresive si infractionale (furt, distrugeri, traficare etc.), dar si conjuncturi istorice în care operele respective devin victime colaterale.
Din perspectiva destinului operelor de arta, poate cele mai numeroase „victime” sunt sculpturile care înfatiseaza personaje politice si culturale importante pentru epoci limitate din istoria unor regimuri devenite la un moment dat indezirabile.
Si-au gasit astfel sfârsitul statui, busturi, monumente simbolice comemorative – unele realizate de artisti plastici renumiti – reprezentând conducatori de state, oameni politici, dar si oameni de stiinta ori de cultura, ale caror merite în domeniile lor de activitate au fost distruse.
Un element neevaluat în spiritul realismului si al eticii, este actiunea de executie ritualica publica, nu a unui om, ci a efigiei sale: statuie, bust sau portret pictat. Prezentam în acest sens câteva exemple de notorietate din România ultimului secol, ramase si chiar trimise intentionat în culisele istoriei, dar din fericire nu pierdute definitiv.
Piata Presei din Bucuresti, pe când se numea Piata Scânteii, a gazduit o statuie a liderului sovietic comunist V.I. Lenin. Autorul ei a fost remarcabilul artist Boris Caragea, la a carui formare au contribuit direct plasticieni de elita ca Dimitrie Paciurea, Frederic Storck sau Oscar Han.
El a avut o evolutie de un dramatism greu de evaluat. Fost artist al Casei Regale, dupa 1944 si-ar fi distrus operele create pâna atunci, îmbratisând ideologia realismului socialist.
Boris Caragea a devenit autorul faimoasei statui a lui Lenin, dupa ce o alta, turnata în bronz de un alt mare sculptor român, Constantin Baraschi, a fost respinsa din considerente politice aberante, la doi ani dupa instalarea ei: liderul sovietic era înfatisat cu un deget bagat între vesta si camasa si cu o mâna în buzunar, postura interpretata de zelosii cenzori ai epocii ca fiind… de sorginte burgheza!
Dupa trei decenii de prezenta devenita comuna în fata edificiului inspirat de arhitectura altor impunatoare constructii comuniste (Universitatea Lomonosov si Hotelul Ukraina, ambele din Moscova, si Palatul Culturii din Varsovia), pe 4 martie 1990 masiva statuie înalta de peste 7 metri a fost data jos cu o automacara de pe soclul de marmura, ulterior fiind abandonata pe un teren al Palatului Mogosoaia.
Alaturi de trupul de bronz culcat ca într-un somn fara trezire, a stat – ironia sortii, coincidenta sau premeditare? – statuia liderului comunist român Petru Groza.
Potrivit folclorului urban, monumentul lui Lenin ar fi fost facut din bronzul provenit de la celebra statuie ecvestra a Regelui Carol I, la rândul ei topita de comunisti în 1948. Aceasta fusese realizata de marele sculptor croat Ivan Meëtroviº, dupa ce proiectele lui Baraschi si Oscar Han au fost în final refuzate.
In acelasi context, mentionam ca exista informatii (neconfirmate prin documente) ca bronzul din care fusese facut calul regelui ar fi fost „reciclat” pentru crearea monumentului generalissimului rus Aleksandr Suvorov, din satul vrâncean Dragosloveni, terminat în 1957 de Marius Butunoiu si considerat prima reprezentare ecvestra realizata de un sculptor român.
Pe de alta parte, statuia lui Lenin realizata de Constantin Baraschi ar fi devenit în final, conform istoricului de arta Pavel Susara, statuia lui I.L. Caragiale din Bucuresti, prin „decapitare” si înlocuirea capului cu cel al marelui scriitor, informatie infirmata de sculptorul Paul Vasilescu.
Statuia lui Lenin din Piata Scânteii a fost inaugurata pe 21 aprilie 1960, cu o zi înainte de aniversarea a 90 de ani de la nasterea conducatorului sovietic. În pofida regimului tiranic si a masurilor de securitate draconice, nici ea nu a fost însa ferita de actiuni ostile.
Presa postdecembrista consemneaza ca, în zorii zilei de vineri, 4 decembrie 1987, statuia a fost incendiata. Oficial, autorii nu au fost descoperiti, dar se banuieste ca sunt aceiasi care, cu câteva luni înainte, incendiasera o macheta din placaj a „Arcului de Triumf”, montata în fata Palatului Expozitional din Piata Scânteii, pe care era scris cu litere mari: „Epoca de Aur Nicolae Ceausescu”. Sic transit gloria mundi!…
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii