Ziua de astazi, 21 mai, de anul acesta, este un prilej de mare sarbatoare pentru credinciosii ortodocsi si greco-catolici. Ca in fiecare an, aceasta este ziua Sfintilor Imparati Constantin si Elena dar, inainte de orice, este praznuita Inaltarea Domnului Hristos la Cer. Acest moment, care marcheaza incheierea Sarbatorilor Pascale, este aniversat in joia din cea de a sasea saptamâna de dupa Pasti, respectiv dupa 40 de zile de la Inviere.
Asa cum se stie, in a 40-a zi dupa Invierea sa, Mântuitorul li s-a aratat Apostolilor si au plecat cu totii spre Muntele Maslinilor, la marginea Ierusalimului. La poalele acestei inaltimi se afla Gradina Ghetsimani, locul in care Iisus fusese prins in urma tradarii lui Iuda, si dus la moartea chinuitoare. El a poruncit ucenicilor Sai sa ramâna in Ierusalim pâna când va pogori asupra lor Duhul Sfânt si ii va invalui intr-o putere oferita din Ceruri. I-a binecuvântat pe toti si asupra lui s-a lasat un nor luminos, care L-a invaluit si L-a ridicat la Ceruri in slava ingerilor. Apostolii continuau sa priveasca spre Cer când doi ingeri au venit la ei si i-au indemnat sa nu mai plânga spunându-le: „Acest Iisus, care s-a inaltat de la voi la Cer va veni, asa cum L-ati vazut voi suindu-se spre Cer”. Apostolii s-au intors cu bucurie la Ierusalim, asteptând puterea pe care le-o fagaduise Mântuitorul.
In ziua de Inaltare, oamenii se saluta cu cuvintele: „Hristos s-a inaltat” raspunsul fiind: „Adevarat s-a inaltat!”. Este ultima zi in care se vopsesc si se impart oua rosii. Cea mai veche mentiune despre sarbatoarea Inaltarii Domnului o gasim in lucrarea „Despre sarbatoarea Pastilor” scrisa de Eusebiu din Cezareea in anul 332. La vremea respectiva Inaltarea era praznuita odata cu Rusaliile, la 50 de zile dupa Pasti. Cele doua sarbatori au fost despartite la sfârsitul secolului al IV-lea, inceputul celui de al V-lea.
Icoana Inaltarii Domnului reda in mod sugestiv importanta evenimentului. In prim-plan se afla Iisus intr-o mandorla, respectiv un nimb, simbol al slavei dumnezeiesti, asezat pe un curcubeu. Cu mâna dreapta binecuvânteaza iar in mâna stânga tine Sfânta Evanghelie. Marginea exterioara a mandorlei este sustinuta de doi ingeri aflati in zbor, nu pentru ajutor, caci Mântuitorul se inalta prin propria sa putere dumnezeieasca, ci ca semn de cinstire.
In planul al doilea se afla Sfânta Fecioara cu mâinile ridicate in semn de rugaciune, avându-i alaturi pe Apostoli, lânga ea stând Petru si Pavel. In spatele Ei sunt doi ingeri care tin in mâna dreapta un toiag iar cu stânga il arata pe Mântuitor.
In popor, sarbatoarea Inaltarea Domnului este numita si Ispas, dupa numele unui personaj mitic care ar fi asistat la Inaltarea Domnului. Se spune ca a fost un persoanj vesel si de aceea credinciosii trebuie sa fie bine dispusi.
Este sarbatorit si el in ziua respectiva ca un sfânt patron al casei si gospodariei. In aceasta zi abunda o serie de practici magice, legate atât de cultul mortilor, cât si de apararea de duhurile rele. Se sfintesc si se culeg frunzele si ramurile plantelor apotropaice: alun, nuc, leustean, paltin, se lovesc animalele cu leustean, se suna din bucium, femeile si fetele isi incing mijlocul cu leustean, se imbuneaza spiritele mortilor prin ofrande bogate, vraji si descântece. Se incheie semanatul plantelor, in special a porumbului, se urca boii si juncanii la pasunile montane, se insemneaza mieii prin crestarea urechilor.
Prin hotarârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ziua de Inaltare a fost consacrata ca zi a Eroilor si cu aceasta ocazie se fac slujbe pentru cei cazuti pe câmpul de lupta in razboaiele de aparare a tarii.
IRINA STOICA
Comentarii