Luni, 29 iunie, in Biserica Ortodoxa si cea Greco-Catolica sunt praznuiti Sfintii Apostoli Petru si Pavel, marcându-se astfel zona martiriului lor la Roma in anul 67. Persecutia crestinilor a fost declansata in anul 64, când imparatul Nero, dupa ce a dat foc Romei, a atribuit incendiul credinciosilor in Sfânta Evanghelie. Sfintii Apostoli Petru si Pavel au fost inchisi o vreme in aceeasi celula din inchisoarea Mamertina din Roma.
Era cea mai veche inchisoare a cetatii, aflata nu departe de edificiul Curiei si de Arcul lui Septimiu Sever. Mentionata de scriitorii antici ca Titus Livius, pare a fi fost construita in secolul al VII-lea i.Hr., in timpul domniei regelui Ancus Marcius. Fiind unica inchisoare a Romei din timpul regilor si a tribunilor, multi oameni de cultura, printre care si poetul Juvenal, considera epoca respectiva o perioada fericita si luminata, deoarece un singur asemenea asezamânt era suficient pentru nevoile cetatii.
Era locul de detentie pentru toti „dusmanii Romei” printre acestia fiind considerati si crestinii, mai ales cei care urmau sa moara in sângeroasele spectacole de circ. Inchisoarea respectiva nu era doar un loc de detentie ci si unul de executie. Condamnatul era purtat prin oras, intr-un intreg cortegiu si apoi era adus in Mamertina, unde era sugrumat si aruncat in marele canal subteran al orasului, Cloaca Marima, de unde ajungea in Tibru.
Inchisoarea a fost folosita ca atare pâna in secolul al IV-lea d.Hr., când a devenit un important loc de pelerinaj tocmai datorita celor doi apostoli care au fost inchisi aici in ultimele zile ale vietii lor. Deasupra inspaimântatoarelor celule a fost ridicata biserica San Giuseppe des Falegnami (al Dulgherilor). Biserica nu are nimic deosebit printre sutele de asezaminte baroc ale Cetatii Eterne.
In spatele unui sir de coloane de pe o unica platforma se coboara pe cele doua scari construite „in oglinda” in inspaimântatoarele hrube pastrate ca o marturie a unei istorii pline de cruzime. Temnita consta in doua celule subpamântene situate pe doua niveluri. Cea superioara, datând din secolul al II-lea i.Hr., are o forma trapezoidala. Pe peretele din stânga, pe o placa de piatra, sunt insemnate numele celor mai ilustri prizonieri de aici, printre care conducatorul got Jugurta si regele galilor Vercingetorix. Pe o alta placa apar numele sfintilor martiri crestini inchisi in acest loc. Un altar si statuile reprezentându-i pe Sfintii Apostoli Petru si Pavel completeaza imaginea suferintei.
Pe o scara ingusta si abrupta se coboara in Tullianum, cea de a doua celula de forma circulara, rezervata condamnatilor la moarte. Este partea cea mai inspaimântatoare a complexului, aflata la patru metri sub pamânt, un loc pe care intunericul si mirosul greu de suportat il pot asemana cu o coborâre in iad. Aici se gasesc o cruce intoarsa, dupa modelul celei pe care a fost rastignit Sfântul Andrei si un altar deasupra caruia este reprezentata scena in care Sfântul Petru ii boteaza pe ceilalti detinuti. Se crede ca cei doi apostoli au fost legati cu lanturi de stâlpul aflat in stânga altarului. Amândoi au avut insa puterea ca, inlantuiti fiind, sa-i converteasca la crestinism pe gardieni.
Traditia spune ca, pentru a avea apa necesara sfântului botez, Apostolul Petru a inaltat rugaciuni spre cer si din podea a tâsnit un izvor. Acesta poate fi vazut si in zilele noastre printr-o deschizatura rotunda lânga altar si se spune ca apa lui are puteri tamaduitoare. Este unul dintre punctele care constituie o puternica atractie pentru viitorii pelerini.
Traditia conserva informatiile respective inca din secolele al IV-lea si al V-lea. De aici au pornit spre locul osândei Sfântul Apostol Pavel, care a fost decapitat in drum spre Ostia iar pe locul caderii capului au aparut trei izvoare (Tri Fontane), si Sfântul Apostol Petru, care a fost rastignit pe colina Vaticanului, el cerând ca rastignirea sa se faca având capul in jos in semn de respect fata de Iisus.
IRINA STOICA
Comentarii