Peste numai cateva zile Biserica Ortodoxa va praznui marea Sarbatoare a Sfintelor Pasti, victorie a luminii asupra intunericului, a binelui asupra raului. Dupa cumplitele chinuri la care a fost supus, Mantuitorul a inviat din morti pentru iertarea pacatelor noastre.
Condamnat la moarte prin crucificare, cea mai umilitoare si mai cumplita dintre morti, El a primit crucea pe care a dus-o in spinare pana la locul supliciului. Cu mainile legate, tarat de soldati si lovit cu bicele, cazut cu fata in tarana si asaltat de multe cuvinte batjocoritoare, a ajuns la marginea Ierusalimului pe dealul numit Golgota. Cu piroane batute in maini si in picioare a fost rastignit intre doi talhari, iar pe crucea sa au fost scrise in bataie de joc cuvintele „Iisus Nazariteanul, Regele Iudeilor”. Camasa sa a fost trasa la sorti, iar insultele nu incetau.
Cand unul dintre talhari i-a adresat cuvintele batjocoritoare, celalalt i-a spus „Nu te temi de Dumnezeu, ca suntem in aceeasi osanda? Si noi suferim pe drept pentru pacatele noastre iar acesta n-a facut nici un rau.” Totodata s-a intors spre Mantuitor si l-a rugat sa-l pomeneasca atunci cand va intra in imparatia Sa, iar Acesta i-a raspuns: „adevar spun tie, astazi vei fi cu mine in rai”.
Langa Crucea sa stateau Fecioara Maria si apostolul Ioan, impietriti de durere, iar El si-a lasat Mama in grija apostolului. Coplesit de suferinta, Mantuitorul, care a stat pe cruce de vineri de la ora 12 pana la ora 3 dupa amiaza, a strigat „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai parasit?” iar cand a spus ca-i este sete un soldat i-a pus la gura un burete imbibat in otet si fiere. La moartea Domnului nostru Iisus, pamantul s-a cutremurat si catapeteasma templului s-a rupt in doua de sus pana jos, drept care sutasul si ostasii care il pazeau s-au speriat, ca si intreaga multime, toti intelegand ca Cel de pe Cruce era Fiul Domnului. Vineri seara, Iosif din Arimateea s-a dus la Pilat, cerandu-i sa-i permita sa ia trupul lui Iisus. Dupa ce a primit permisiunea, credinciosul Iosif impreuna cu Nicodim, un om de vaza la iudei, care era in taina ucenic al Mantuitorului, L-au coborat pe Acesta de pe cruce. Cateva femei pioase L-au uns, L-au infasurat in giulgiuri si apoi a fost dus intr-un mormant nou, in care nu mai fusese nimeni inmormantat. Mormantul se afla in mijlocul unei gradini, era sapat in piatra si la intrare s-a pus o lespede mare.
Trupul a stat in mormant de vineri seara pana in noaptea de sambata spre duminica, moment in care Mantuitorul a inviat si a iesit din mormant fara sa miste piatra si fara ca ostasii sa simta. Pamantul s-a cutremurat si un inger venit din Cer a rasturnat piatra de la usa mormantului. Dupa ce si-au revenit din spaima, soldatii au fugit in oras povestind cele intamplate, dar arhiereii si preotii le-au cerut sa minta poporul si sa spuna ca trupul Mantuitorului a fost furat de ucenicii sai.
Cu toate acestea, adevarul n-a putut fi ascuns, vestea despre invierea lui Iisus s-a raspandit in tot orasul iar aparitiile Mantuitorului pana la Inaltarea Sa aveau sa confirme cea mai mare minune a tuturor timpurilor.
Autor: IRINA STOICA
Comentarii