– Dedublarea ca deviatie psihiatrica a fost folosita de foarte putini ucigasi în serie pentru a scapa de pedeapsa capitala; printre acestia s-a numarat si Heirens William
– „Prostanacul din Chicago" – porecla primita în urma jafurilor sale stângace – se considera asociat cu alter-ego-ul sau numai atunci când comitea crime
– Conversatiile în contradictoriu cu propria sa „fantoma" se derulau ca si cum îngerul negru si propriul sau eu se dojeneau reciproc pentru viata mizerabila pe care o duceau împreuna
Mesajul scris cu ruj
Din fericire pentru populatia din Chicago si împrejurimi, „cariera" de ucigas în serie a lui William Hereins (nascut în 1929) a durat doar pâna la vârsta de… 19 ani! Prima crima a comis-o pe când avea 13 ani, ceea ce îl situeaza pe un loc fruntas al precocitatii în materie. Gravele sale tulburari psihice au debutat o data cu adolescenta.
Crescut doar de mama sa – femeie foarte religioasa si care vedea în sex un pacat de neiertat -, William („Billy") dobândeste foarte repede o aversiune feroce împotriva femeilor. Psihiatrii spun ca acest blocaj psihic al dezvoltarii normale l-a îndemnat înca de la 12 ani sa comita infractiuni cu violenta. Pare de necrezut, dar înca de la 14 ani avea în cazier mai multe jafuri si incendieri decât un profesionist cu douazeci de ani mai mare. Se pare ca înca de la acea vârsta începusera aparitiile unui personaj imaginar, un fel de alter ego diabolic numit de Billy (în declaratiile sale, considerate sincere) „George Murman" si poreclit „îngerul negru".
Spiritul (spectrul) i se înfatisa în special dimineata si parca-i programa urmatoarea lovitura – cu sau fara violenta. Sub influenta acestuia, adolescentul Billy era din ce în ce mai convins ca faptele sale îi aduc o satisfactie mai mare decât un act sexual. Asa se explica de ce nici una din victimele sale – femei sau fete – nu a fost agresata sexual, ci ucisa cu bestialitate. Închis într-o casa de corectie la 12 ani, Hereins este eliberat dupa un an (considerat doar „introvertit", nu si pericol social) si reînscris la scoala.
La 15 ani, conform „sfaturilor" fantomei „George Murman" (pe care o vedea si auzea) intra prin efractie într-o locuinta si, gasind proprietara acasa, o agreseaza si o ucide cu sânge rece, fara sa-i pese de urmele lasate. Pleca de acolo cu 12 dolari, însa „îngerul negru" era multumit de fapta lui. N-a fost prins imediat de politie si Billy patrunde din nou într-o locuinta, peste numai o luna. Vrea sa fuga cu prada, dar „fantoma" îi porunceste s-o omoare pe proprietara legata de un scaun. Billy se conformeaza, dar ceva din subconstientul sau îi trezeste remuscari. Si ucigasul scrie atunci cu ruj, pe o oglinda din sufragerie: „Pentru numele lui Dumnezeu, opriti-ma! Nu ma pot controla."
Acest gest reprezinta o premiera în cazuistica criminalilor în serie si nu era deloc o sfidare a politiei, ci un strigat disperat si onest al unui om cu grave tulburari psihice. De altfel, alter-ego-ul sau nu-i dadea nici o indicatie cu privire la acuratetea faptelor, ci doar i le dicta. Asa se face ca ultima crima (probabil a noua), pe cât de odioasa, pe atât de neprofesionista, a generat greseala fatala. Dorind sa fure ceva de baut si de mâncat dintr-un apartament, Billy gaseste o fetita ascunsa de frica într-un dulap. O ucide si trupul ciopârtit este aruncat într-un canal, dar el pastreaza margelele victimei.
Descoperit si arestat, William Hereins da vina pe „George Murman – îngerul negru". Procesul, finalizat pe când avea doar 19 ani, l-a condamnat la mai multe termene de închisoare pe viata, fiind considerat iresponsabil.
Paul IOAN
Comentarii