Aflata in satul al carui nume il poarta, din comuna Sinca, judetul Brasov, Manastirea Bucium, cu obste de calugari are hramul „Schimbarea la Fata a Domnului”.
Manastirea de la poalele Muntilor Fagaras este ridicata pe locul unui vechi asezamant monahal din 1737. Din nefericire asupra acestuia s-a abatut urgia din 1761 cand toate manastirile din zona au fost distruse de artileria grea a generalului Bukow.
Traditia spune ca l-a inceput s-a tras asupra sfantului locas cu tunurile dar ghiulele l-au ocolit in mod inexplicabil si atunci biserica manastirii a fost arsa din temelie. Odata cu ea si clopotele ei au ars si calugarii care au refuzat sa-si paraseasca vechea credinta ortodoxa si altii de la manastirile vecine veniti aici sa caute adapost. Trecand prin flacari, staretul Isaia Tempea a luat drumul muntilor cu cateva odoare bisericesti si icoane. A fost insa repede gasit de soldati si adus in poiana manastirii unde i-au taiat capul si i-au aruncat trupul intr-o fantana. A doua zi insa apa a tasnit mai limpede capatand puteri tamaduitoare pe care si le-a pastrat pana in zilele noastre. In anul 1928 Regina Maria lanseaza un proiect menit sa ridice din cenusa vechiul asezamant, acesta urmand sa se numeasca „Manastirea Intregirii Neamului”. Evenimentele din tara nu permit insa realizarea proiectului respectiv si abia in 1953 Mitropolitul Balan aproba ridicarea bisericii Bucium.
Aprobarea este obtinuta in urma eforturilor supraomenesti ale credinciosului Mos Ilie Burla si ale tinerei familii Sandru, dar drumul spre realizare ingradeste zidirea. Familia Sandru isi vede visul indeplinit abia in 1990 cand I.P.S. Plamadeala aproba zidirea Manastirii Bucium la constructia careia a participat prin munca si rugaciuni intreaga obste a credinciosilor. Biserica este terminata si sfintita la 6 august 1995, fiind construita in stil bizantin cu pridvor deschis, cu o pictura in mozaic la fatada.
Numita si „Pacea lumii”, manastirea prezinta si o troita ridicata exact pe locul vechii biserici. Biserica este ridicata dupa un plan triconc cu abside decrosate si are trei turle, una mai mare pe naos si doua mai mici deasupra pronaosului.
Intrarea se face prin usi masive din stejar sculptat, iar in zilele de sarbatoare locasul se dovedeste neincapator pentru multimea credinciosilor care vin aici sa asculte sfanta liturghie si sa-si vindece bolile.
IRINA STOICA
Comentarii