Sugerând deopotriva eleganta si putere, Manastirea Ieronimilor este cel mai prestigios monument de cult din capitala Portugaliei. Aflata in apropierea Turnului Belem si a Monumentului Descoperirilor (Navigatorilor), manastirea este unul dintre simbolurile Lisabonei. Constructia ei a inceput in 1502 când regele Manuel I a hotarât sa ridice un asezamânt magnific dedicat Ordinului Sfântului Ieronim, pe locul in care Henric Navigatorul inaltase la rândul sau un sanctuar in 1460. Cladirea a fost considerata cea mai neobisnuita si mai frumoasa din Lisabona, o capodopera a stilului manuelin, glorificând marile descoperiri.
La constructia monumentului au contribuit mai multi artisti si lucrarile au fost terminate datorita banilor obtinuti prin vânzarea mirodeniilor aduse de Vasco da Gama ale carui mici vase s-au intors din istoricul drum in portul Restelo de lânga Belem. Arhitectul Diogo Boytac, primul care a inceput constructia, a adoptat initial stilul gotic dar dupa 1517 succesorii sai au modificat lucrarea adaugându-i ornamentele tipice stilului manuelin.
Predominante sunt motivele navale si maritime: corali, monstri marini, frânghii. Urmasul lui Diogo Boytac, spaniolul João de Castilho, a adus usor stilul manuelin spre cel spaniol, cu multe decoratiuni bogate, amintind argintaria din tara sa. Nicolas Chantereine a adaugat temele renascentiste si in sfârsit Diogo de Torralva si Jean de Rouen au completat lucrarile in maniera clasica. Biserica a fost inchinata Sfintei Fecioare si manastirea a fost populata de calugari din ordinul Sfântului Ieronim, a caror indatorire era sa ofere indrumare spirituala navigatorilor si sa se roage pentru sufletul regelui.
Interiorul prezinta coloane bogat impodobite si plafon boltit. Pentru ornamente a fost folosit un calcar special – „calcario di Lioz” – adus din carierele Ajuda, valea Alcantara.
Poarta de vest, realizata de Nicolas Chantereine ii infatiseaza pe Manuel I alaturi de cea de a doua sotie iar poarta de sud, opera a lui Castilho, prezinta scene din viata Sfântului Ieronim, aducând totodata un elogiu monarhiei portugheze. Intre cele doua usi este pozitionata o silueta reprezentând un personaj cu barba, imaginea printului Henric Navigatorul. Sub galeria din stânga se afla mormântul lui Vasco da Gama, sustinut de lei si decorat cu blazonul sau, un ornament reproducând parâme si sase caravele in larg si imaginea marelui navigator purtând o bereta si pantofi cu ciucuri.
Pe culoar este plasat transversal monumentul poetului Luis de Camoes, autorul Lusiadelor incununat cu lauri. Alaturi de ei sunt ingropati poetii Fernando Pessoa si Alexandre Herculano precum si regii Manuel si Sebastiano. Când Spania si Portugalia s-au unit in 1580, nu s-au mai gasit fonduri pentru finisarea lucrarilor, banii fiind trimisi spre Escorial.
Regele Filip al Spaniei, care a domnit dupa uniunea iberica, a conceput in 1604 manastirea ca un monument funerar. In 1640 când portughezii si-au restabilit independenta, manastirea a devenit panteon regal. Asezamântul nu a avut de suferit in timpul cutremurului din 1755 dar restaurarile au inceput abia dupa 1860.
Remarcabile sunt curtile interioare ale manastirii, impodobite cu fresce si coloane, in salile locasului având loc si o serie de ceremonii oficiale cum ar fi semnarea tratatului de la Lisabona din 13 decembrie 2007. In aripa de vest functioneaza Muzeul National de Arheologie si Muzeul Maritim. Din 1983, Manastirea este trecuta pe lista Patrimoniului Universal UNESCO.
IRINA STOICA
Comentarii