Aflata in judetul Vrancea, in comuna „Slobozia Bradului”, Manastirea Rogoz, cu obste de maici, are hramurile „Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul” pentru biserica mare si „Nasterea Maicii Domnului” pentru paraclis.
Manastirea a fost intemeiata in anul 1647 in timpul domniei lui Matei Basarab. Initial a fost ridicat un schit de lemn, mentionat pe inscriptia aflata asupra usii de la intrare in pronaos.
Se presupune ca schitul a fost populat cu calugari rusi, care se aflau in zona. Locul a fost denumit si „Poiana Rusului” care, de fapt, se afla la 2-3 kilometri distanta. In 1760 schitul ajunge intr-o stare de avansata ruina si este parasit de calugarii care se muta la Varzaresti si la Poiana Marului. Refacut de preotul Manea si sotia sa, asezamantul este populat acum de calugarite.
Actuala biserica din zid este ridicata in 1820 de fratii Constantin si Gheorghe Robescu iar fosta biserica de lemn este dusa la Amara. In 1958 biserica suporta unele reparatii cand este acoperita cu tabla si pictata in fresca. Dupa decretele din 1959, in 1960 maicile sunt obligate sa paraseasca asezamantul, ramanand numai doua ca paznici ai sfantului locas. Dupa 1990 manastirea de maici este reinfiintata, se consolideaza cladirea anexa si se construieste un paraclis care adaposteste si un muzeu.
Biserica din zid este in forma de nava, compartimentata in incaperile clasice: Altar, naos, pronaos. Pridvorul a fost construit mai tarziu, in 1958 iar naosul este despartit de pronaos prin doi pilastri care sustin o arcada. Naosul are absidele putin pronuntate si, asemenea pronaosului este luminat de cate o fereastra pe fiecare parte. In pronaos se intra printr-o usa masiva de lemn care a apartinut vechii biserici iar catapeteasma de zid este inalta pana la bolta.
Pardoseala este din bucati mari de scandura masiva, asezate astfel incat imita parchetul. Peretii exteriori sunt decorati in partea inferioara cu firide largi si putin adanci iar in partea superioara cu ocnite in care sunt pictate chipuri de sfinti.
Clopotnita de zid este mica, varuita in alb si acoperita cu tabla in forma de solzi. Se afla la 25 de metri departare de biserica.
Pictura din 1867 a fost realizata de Ghita Stoenescu, un elev al lui Tattarescu, din care se mai pastreaza doar o parte in altar. Restul lucrarii a fost executat de Adolf Cantini, pictor specializat in Italia.
IRINA STOICA
Comentarii