De obicei, nu asociem mirosurile care insotesc ploaia cu fenomenul meteorologic in sine, dar in subconstient este vorba despre curatenie, despre prospetime si rodnicie.
Fara a contesta acest gen de perceptie psihologica, oamenii de stiinta afirma ca ploaia are un miros propriu, care poate fi sesizat chiar inainte ca primele picaturi sa cada din nori. Iar cum acest fenomen are nuantele sale, se pot distinge chiar si unele variatii specifice ale formelor de manifestare.
Mirosul ploii este inconfundabil: asfaltul ud, vegetatia umeda, aerul plin de picaturi creeaza o aroma care ne fascineaza pe multi dintre noi, asteptand sa vedem Soarele revenind. Mirosul furtunii persista si dupa ce norii s-au risipit, dar este posibil sa-l simtim chiar inainte de a incepe sa ploua? Conform stiintei – da, insa numai unii oameni sunt capabili sa o faca.
Mirosul curat care persista in aer dupa o furtuna are si un nume: petrichor. El provine din limba greaca: petros inseamna „piatra” si ichor, „sangele zeilor”. Prin urmare, termenul inventat de mineralogii Isabel Joy Bear si Richard Thomas in 1964 s-ar traduce prin „sangele (divin al) pietrei”.
Mirosul se datoreaza unor bacterii din sol, care elibereaza o substanta chimica numita geosmina. Simtul nostru olfactiv este capabil sa le detecteze intr-un mod surprinzator, superior chiar si capacitatii rechinilor de a percepe mirosul sangelui in apa marii. Aceste bacterii produc geosmina pentru a atrage organismele in sol si a le raspandi in alte locuri. Cand picaturile ajung pe sol, pot forma pungi de aer care se umfla si ratacesc invizibile, aducand cu ele mirosul caracteristic, foarte puternic si raspandit dupa ploaie.
Un alt miros cu impact puternic asupra noastra este cel al ozonului chimic, care are o aroma deosebita, mai dulce decat „petrichorul”; cine il poate mirosi in aer isi da seama ca se apropie o furtuna, deoarece bulele de gaz sunt impinse spre pamant de vanturile puternice care preced evenimentul atmosferic, ajungand astfel in nari. Nimic mistic si misterios, ci este vorba despre un simt al mirosului deosebit de dezvoltat si sensibil la „nuante”.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii