Aflata in satul Stanesti-Lunca din comuna Lungesti, judetul Vâlcea, manastirea Stanesti, actualmente biserica de mir, are hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Este considerata ctitoria, din 1536, a lui Giura logofat si a sotiei sale, Vilaia. Se pare insa ca lucrarile fusesera incepute in 1535 de bunicul si tatal Vilaiei, banul Mogos si Mogos spatarul. Traditia mentioneaza totusi o data mult mai veche, asa cum reiese din pisania si tabloul votiv notându-se ca biserica a fost ridicata in 1486 de boierii Mogosesti. In Monografia eclesiastica a judetului Vâlcea apare ca data a construirii anul 1502 si se subliniaza frumusetea picturii care, la 28 octombrie 1536, era complet terminata.
Descendentii familiei Giura se sting din viata si asezamântul revine boierilor Dragoesti, Dumitru ban si Stanila postelnicul, neamuri ale Vilaiei si nepotilor acesteia, cunoscutii frati Buzesti, baietii unei fiice dintr-o prima casatorie.
Acestia din urma, impreuna cu Stanila postelnicul refac incinta monastica, maresc biserica, adaugându-i pridvorul si galeriile laterale, o inzestreaza cu pamânturi si sate de tigani. Incinta a fost construita in 1594, dupa cum atesta data de pe pisania clopotnitei, iar pridvorul, probabil, in 1609-1610, de catre Radu Preda si Stroe Buzescu. Exteriorul este sobru, din caramida, cu o turla poligonala pe naos, asezata pe un soclu de caramida.
In naosul bisericii sunt inmormântati vestitul capitan al lui Mihai Viteazul, stolnicul Stroe Buzescu si sotia sa, Sima stolniceasa Buzeasca. Ea a comandat unor mesteri pietrari sibieni piatra de mormânt a sotului ei, cu un basorelief reprezentând lupta dintre acesta si Mârza, nepotul hanului tatar. Stroe a iesit invingator dar a murit dupa trei saptamâni din cauza unei rani capatata la obraz. Tot in naos sunt mormintele lui Giula logofat si a Vilaiei, iar in pridvor cel al jupânului Dumitru ban.
Dupa 1540 locasul, care era populat de calugarite, a devenit manastire de calugari pe care, in 1615, urmasii Buzestilor au inchinat-o Patriarhiei din Alexandria. Calugarii straini veniti aici au lasat insa manastirea sa se ruineze, nefiind interesati decât de arendarea mosiilor. Mai târziu Sima Stolniceasa a recuperat manastirea, trecând-o in administrarea „Sagarcii din Dolj” fara insa sa reuseasca s-o restaureze.
Dupa Secularizarea din 1864, manastirea devine biserica de mir. In interior se pastreaza fresca din 1536, a treia ca vechime din Oltenia, lucrarea de o valoare deosebita, remarcându-se prin eleganta si rafinament si expunând, pe lânga programul iconografic, scene inspirate din realitatile dureroase ale vremii.
IRINA STOICA
Comentarii