Parca un spirit protector al artelor frumoase a programat destinul unuia dintre cei mai apreciati pictori ai Renasterii. Caci Raffaello Santi (aceasta-i grafia corecta a numelui sau!) a trait exact 37 de ani. S-a nascut la 6 aprilie 1483 (la Urbino) si a murit la 6 aprilie 1520, la Roma.
O soarta perfida l-a eternizat chiar de ziua sa, pe cand lucra la „Schimbarea la fata”, la Roma. Marele cortegiu funerar a purtat aceasta panza pe ultimul drum, pentru a fi admirata de populatia Romei îndurerate. Se poate spune ca Raffaello crease pana la 37 de ani foarte multe din ceea ce putea oferi posteritatii, la maturitate artistica, pentru a-si demonstra geniul. O mare sansa a vietii sale a fost aceea ca marele maestru al scolii florentine a avut în tatal sau, Giovanni Santi, un îndrumator perfect al unui copil cu un urias talent nativ. Giovanni era poet si pictor la Curtea din Mantua si imediat ce a observat vocatia fiului sau l-a dat pe mana unor maestri ai vremii din Urbino si apoi din Brescia, înca de la unsprezece ani. Asa a ajuns ca, la nici saptesprezece ani, sa i se comande piese de altar de mare anvergura si sa fie numit înca de atunci „maestrul Raffaello”. La douazeci si unu de ani, el ajunge la Florenta, dupa „epoca Savonarola”, într-o perioada de liniste creatoare si unde deja lucrau doi mari artisti venerati: Leonardo da Vinci si Michelangelo. Sub influenta lor, Raffaello renunta treptat la stilul sau de mare finete si gratie, îmbratisand tehnica mai dura a clar-obscurului.
Remarcandu-se prin onorarea exceptionala a tuturor comenzilor primite, la 25 de ani este chemat de însusi papa Julius II, pentru a decora apartamentele papale. Recomandarea o facuse marele Donato Bramante, dar papa s-a convins repede ca facuse o alegere perfecta. Din acei ani de munca la Roma i se trage si porecla „print al pictorilor”. Dupa moartea lui Julius II, papa Leon X îl pastreaza la Roma pentru a continua sa creeze capodopere. Din acea lunga perioada (aproape doisprezece ani) dateaza si celebra „Scoala din Atena”, prezenta în cea mai importanta camera papala, Stanza della Segnatura (Cabinetul unde papa semneaza actele pontificale). Încet-încet, elevii lui Raffaello preiau travaliul artistic pentru papa Leon X (pictand dupa desenele lui), iar maestrul raspunde numeroaselor comenzi din alte orase, de la clerici si persoane de rang înalt, ajungand sa lucreze si în Sicilia. Poate ca epuizantul sau program de lucru a fost si motivul pentru care nu se cunoaste nici o femeie în viata marelui artist, fara ca sa se poata vorbi despre o anume orientare sexuala nefireasca, asa cum s-a întamplat în cazurile lui Leonardo da Vinci si Michelangelo… Inmormantat ca un rege al artei la Panteonul din Roma, Raffaello a avut soarta unui geniu, asa cum au spus ursitoarele la nasterea sa, în ziua de Vinerea Mare a anului 1483; era 6 aprilie si tot la 6 aprilie, dar într-o duminica (1520), s-a mutat în eternitate.
Autor: PAUL IOAN
Comentarii