Exista o categorie de lucrari artistice – picturi, gravuri, tapiserii – pe care istoria artei le include în asa-numita colectie de „Imagini cu detalii neelucidate”. Unul dintre cei mai prestigiosi critici care se ocupa de câteva decenii cu analizarea unor astfel de reprezentari este englezul Matthew Hurley, autor al unei renumite „Istorii a artei”. În esenta, Matthew Hurley si discipolii sai exemplifica o gama extrem de larga de lucrari artistice enigmatice din cauza unor „Detalii Neelucidate pe Cer” – DNC – si pe care criticii le considera a fi de fapt „obiecte zburatoare neidentificate care nu-si aveau locul în picturi si gravuri din Evul Mediu si din perioadele urmatoare, pâna în secolul XIX”.
Din studiile extrem de ample ale lui Hurley reies câteva aspecte principale uluitoare pentru imaginatia unor artisti din epoci de mult trecute: majoritatea DNC (din spatiul european al Evului Mediu si Renasterii) sunt legate de evenimente primordiale din Noul Testament, precum Nasterea Domnului, Botezul lui Christ, Buna Vestire, Eucharistia etc.; pe de alta parte, exista o preocupare aproape obsedanta a artistilor respectivi – de regula, mai putin cunoscuti – de a preciza data si locul care le-au inspirat „scenariul” cu pricina.
Una dintre cele mai tulburatoare lucrari este o fresca prezenta în biserica Visoki Decani din Kosovo si datata 1350. Lucrarea se intituleaza „Crucificarea” si detaliile neelucidate constau în doua sfere alungite, la dreapta si la stânga lui Iisus, din care tâsnesc raze care indica „directia de zbor”. Oricât de fecunda imaginatie ar fi avut artistii cu pricina, este imposibil sa explicam aparitia unor simboluri atât de „strident ozenistice”, întrucât în interiorul sferelor cu raze se afla câte un „pilot”! In pânza „Annonciation” (Buna Vestire) realizata de italianul Carlo Crivelli, în 1486 (astazi la National Gallery din Londra), se observa foarte clar, pe petecul de cer dintre cladiri, o elipsa care trimite un fascicul luminos catre Sfânta Fecioara.
In pictura „Madonna” – executata în secolul XV în cadrul „Scolii lui Lippi” – la fel de inexplicabila este prezenta pe cer a unui obiect având o aura zimtata (idee neobisnuita pentru reprezentarile iconografice) si având o forma elipsoidala. La prima vedere, obiectul este nesemnificativ, dar analizat cu lupa el demonstreaza cât de meticulos a fost pictat. Nu pare a fi un simbol divin, deoarece nu exista nici o legatura logica între scena cu Madonna si detaliul de pe cer. Artisti englezi ramasi anonimi au realizat gravuri incredibile, în care sunt înfatisate edificii reprezentative pentru Curtea regala britanica si în care apar detalii neelucidate pe cer. Doua exemple frapante sunt „Cladirea Westminster”, datata 16 decembrie 1742, si „Castelul Windsor”, datata 18 august 1783.
În ambele se observa cu usurinta „obiecte zburatoare neidentificate”, iar datarea atât de precisa (preocupare neglijabila la artisti) este de-a dreptul suspecta. Au dorit cumva autorii sa imortalizeze un fenomen miraculos al acelei zile? Din pacate, nu exista explicatii din vremea respectiva, care sa elucideze motivatia unor astfel de scene, iar puterea speculativa a omului contemporan este fara limite. Criticul Matthew Hurley nu se hazardeaza si spune ca pot fi simboluri ascunse pentru totdeauna.
Însa cum se face ca, într-o fresca din basilica Santa Maria Maggiore din Florenta, artistul Masolino da Panicale, în anul 1400, si-a imaginat un balon zburator perfect identificabil cu montgolfierele inventate câteva secole mai târziu? Si asta, înaintea lui Leonardo da Vinci!
PAUL IOAN
Comentarii