Sa recunoastem ca avem o tentatie insatiabila de a crea legende si eroi cu puteri magice, modele de neatins dar care ne permit sa visam. Si asta pentru ca omul insusi este o fiinta magica (Mircea Eliade ne-a demonstrat-o), demiurg al unor taramuri magice. Ei bine, un astfel de taram a fost cartierul parisian Montparnasse. Si nu pentru ca asa vrem sa-l vedem dupa trecerea deceniilor, ci pentru ca in acel peisaj de poveste au forfotit personaje de poveste.
Un loc magic precum Montparnasse se legitimeaza prin prezenta unor nume ce au tinut capul de afis al secolului XX. Pablo Picasso, Marc Chagall, Amedeo Modigliani, Max Ernst, Constantin Brancusi si Joan Miró au pictat si desenat si pentru o supa de gaina, o ceasca de cafea si un pahar de vin, nu pentru glorie. Guillaume Apollinaire, Samuel Beckett, James Joyce, Hemingway, André Breton si, mai tarziu, Emil Cioran au gandit si au scris imprastiind ideile lor generoase si scrierile care aveau sa faca valuri. Si, vorbind despre perioada de la inceputul secolului XX si pana la Al Doilea Razboi Mondial, nu putem omite nici pe oamenii politici care au trecut prin Paris si boema Montparnass-ului, stiind ca au de-a face cu oameni cu spirit liber si orizonturi culturale nelimitate. Astfel, aici ajunge, in 1908, cel care adoptase in 1902 numele de revolutionar "Lenin", pe care Vladimir Ulianov il preluase dupa numele fluviului siberian Lena (unde fusese captiv). A fost o amintire placuta, caci la Paris el a intalnit-o pe Inessa Ar-mand (o frantuzoaica cu vederi de stanga), cu care a avut o legatura stransa (acceptata de sotia sa, Nadejda). Mai tarziu, la Paris, in boema primitoare si cu exilati politici, ajunge si ratacitorul prin Europa Leon Trotsky. Se despartise de Lenin si in 1914 il gasim la Paris, unde editeaza ziarul socialist "Nase Slovo" (Lumea noastra). Dar va fi deportat ca "anti-razboinic" si va ajunge in SUA…
Un loc aparte in saracia si supravietuirea artistilor si ganditorilor din Montparnasse au avut cei care le-au intins o mana de ajutor. Salvador Dalí spunea ca saracia e un lux in Montparnasse. Acest fenomen l-a inteles si inimoasa rusoaica Maria Vassilieff (1884-1957), o pictorita sosita la Paris in 1905 care a deschis o "Academie", dar si o faimoasa "Cantina", unde pentru cativa centi se putea manca o supa si bea un vin. La "Cantina" se desfasurau tulburatoarele certuri (polemici zgomotoase pe fond etilic) intre Modigliani si tinta preferata a ironiilor sale, "cubistul sef" Picasso. Tot pentru artistii cu buzunarele batute de vant functiona si cladirea-adapost "La Ruche" (Stupul), cu trei etaje, proiectata de Gustave Eiffel ca loc de gustare a vinurilor. Acolo erau si studiouri si dormitoare, iar chiria era platita in picturi si sculpturi. Pe acolo a trecut si Constantin Brancusi, Marc Chagall si ai sai "modernisti", iar mai tarziu aveau sa stea la taclale interminabile Jean-Paul Sartre cu Jean Renoir. Cand se aglomera "Stupul" cu noi veniti fara o letcaie, artistii se mutau la o alta resedinta de "lux" a boemei, in Montmartre, la asa-zisa "Corabie a spalatoreselor", unde Matisse, Modigliani, Utrillo si mai tarziu Jean Cocteau se puteau desfata pana adormeau cu capul pe mesele pline de cafea si absint…
Montparnasse inseamna Muntele Parnassus, adapostul muzelor la anticii greci, locul unde au aparut cabaretele, cele mai subtiri clatite si o avalansa de genii neintelese.
PAUL IOAN
Comentarii