Asemenea multor castele de pe valea Loirei, castelul Montreuil a fost ridicat de Foulques Nerra, conte de Anjou. Acest neobosit om de arme si constructor din secolul al XI-lea a vrut ca fortareata lui sa fie ridicata pe un pinten de stanca intr-o pozitie practic inexpugnabila. El a cedat ulterior conacul unuia dintre vasalii sai, Berlay sau Du Bellay, care a dat cel de al doilea nume localitatii, in vreme ce primul, Montereuil, deriva probabil din latinescul Monasteriolum, datorita unei mici manastiri din apropiere.
Acest prim Du Bellay a fost stramosul unui sir de persoane care s-au remarcat in diverse domenii. In timpul unei partide de vanatoare in apropiere de Brossay a fost atacat de un mistret urias. Fara arme el a reusit sa sufoce animalul si sa se elibereze, invocand doar ajutorul Sfantului Hubert. Dupa aceasta minune, ai sai adopta strigatul „Hubert! Hubert!” ca o adevarata deviza a familiei.
In epoca respectiva castelul era compus dintr-un mare donjon inconjurat de intarituri de lemn si o dubla incinta protejata de deschideri inguste pe unde puteau fi vazuti si loviti cu sagetile eventualii atacatori. Acest sistem defensiv s-a dovedit eficient pentru a rezista asediului trupelor regelui Angliei Geoffroy Plantagenet in 1150. Familia Du Bellay, si in mod particular Giraud intrasera insa intr-un conflict cu suzeranii lor, contii de Anjou, care, drept raspuns, jefuisera valea raului Thouet si asezarile din jur.
Cateva luni mai tarziu desi una dintre incinte fusese lovita, castelul devenise inexpugnabil. Asediatii se refugiasera in donjoul principal unde au putut sa reziste un timp indelungat datorita faptului ca aici erau o moara, un put si un cuptor. Pe de alta parte, galerii subterane permiteau celor dinauntru comunicarea cu cei din fortul Mothe-Bourbon.
Un alt tunel, a carui existenta este insa pusa astazi la indoiala, ar fi legat castelul de abatia Asnicres si trasa un drum pe sub albia raului Thouet. Victoria repurtata de contele de Anjou, care a daramat in mare parte donjonul, a fost urmat de o intamplare dramatica. Abatele din Brossay il avertizase pe conte de iminenta mortii sale daca va distruge ce mai ramasese din castel.
Contele insa nu a tinut cont de aceste preziceri si la scurta vreme dupa ce a distrus tot ce mai putea, scaldandu-se in apele Loirei pe o zi caniculara, a facut brusc febra si s-a stins in cateva zile, refuzand impartasania inainte de moarte. Girard Du Bellay, care supravietuise evenimentelor, a murit in 1155 si a fost inmormantat in biserica abatiei din Asniers, construita de el. Cu toate ca acest edificiu a fost devastat in parte de hughenoti, o mare parte din biserica a ramas intacta si poate fi admirata si astazi.
Printre reprezentantii ilustri ai familiei Du Bellay, trebuie amintit Guillaume Du Bellay, guvernator in Turin si Piémont, dispunand de un mare numar de subordonati trimisi in toata Europa pentru a-l sustine in activitatea sa politica si diplomatica, fratele sau Jean, cardinal, dedicat de asemenea carierei diplomatice si petrecand o vreme indelungata la Roma, alaturi de nepotul sau Joachim, delicat poet, purtand in suflet nostalgia pentru tinutul Loirei.
Noii stapani din Montreuil familiile Melum-Tancarville si d’Harcourt au ridicat in secolul al XV-lea o incinta dotata cu porti, patru dintre acestea rezistand pana in zilele noastre. Familia Harcourt a depus o ravna neobosita in refacerea castelului. Astazi se patrunde aici printr-un corp de cladiri din secolul al XIII-lea, ridicate pe vechile structuri, apoi se trece prin Castelul Mic inainte de a intra in Castelul Nou intre ele aflandu-se o curte interioara cu o constructie de forma patrata adapostind bucatariile si legata de Castelul Nou printr-o scara larga pe care ducesa de Longueville o urca fiind calare. Capela conserva fresce de mare valoare, iar zidurile mai vechi si mai noi inchid tacute o istorie plina de intrigi si drame.
IRINA STOICA
Comentarii