Aflate in apropiere de Parcul Gülhane, acestea reunesc Muzeul Principal de Arheologie, Muzeul de Arta Veche Orientala si Muzeul Pavilionului Emailat. Ideea infiintarii unui muzeu de arta veche in Istanbul a prins contur in timpul domniei sultanului Abdülmecit, la initiativa maresalului Ahmet Tethi Pasa (1801-1858). Initial muzeul a fost deschis in Biserica Sfanta Irina, aflata in curtea palatului Topkapi unde functionase ca arsenal militar sub numele de "Colectia de arme antice" si "Colectia de lucrari antice".
In prima jumatate a secolului al XIX-lea toti prefectii Imperiului au fost instiintati sa trimita la Istanbul lucrarile antice din regiunile respective, luandu-se in acelasi timp o serie de masuri pentru stavilirea contrabandei cu obiecte cu valoare arheologica. Aceste masuri au putut micsora partial contrabanda, fara sa o poata opri cu desavarsire si multe artefacte au fost totusi scoase din tara.
Unul dintre primii directori ai muzeului a fost Dethier si, dupa moartea acestuia, in 1881, functia a fost preluata de pictorul Osman Handi Bey, fiul marelui vizir Ethen Pasa. Acesta a reorganizat intreaga munca prin lucrari de amploare. A comandat lui G. Mendel intocmirea unui catalog pentru muzeu si, intre 1883-1895, a condus o serie de sapaturi arheologice aducand in muzeu multe obiecte.
Deosebit de valoroase au fost sarcofagele gasite in Sidon intre 1887-1888 si in Necropolele Regale. Printre acestea pot fi amintite unele faimoase: "Sarcofagul lui Alexandru cel Mare" (cel putin acesta este numele sub care este cunoscut), Sarcofagul Femeii Triste, Sarcofagul Satrap, cel al Regelui Sidonian Tabnit, Sarcofagul Lician. Depuse in Muzeul Pavilionului Emailat, acesta a inceput sa devina neincapator, impunandu-se ridicarea unei noi cladiri, destinate expunerii valoroaselor obiecte. Osman Handi Bey a obtinut permisiunea de a construi un nou muzeu, vizavi de Muzeul Pavilionului Emailat. Constructia a fost realizata dupa planurile lui Alexandru Vallaury, lector al Scolii de Arte Frumoase.
La 13 iunie 1891 muzeul si-a deschis oficial portile, sub numele de Muzeul de Sarcofage sau Muzeul de Monumente antice, fiind printre primele zece cladiri construite ca muzee la sfarsitul secolului al XIX-lea, in Turcia. Au fost expuse aici, pe langa Sarcofagul Sidonian mai multe colectii de arta ale unor culturi care au existat pe teritoriul vast al Imperiului Otoman, din Balcani pana in Africa si de la podisul Anatolian pana in Mesopotamia si Peninsula Arabica.
Treptat insa, multe dintre spatiile de depozitare ale muzeului s-au degradat iar aglomerarea obiectelor l-a facut sa semene mai mult cu un depozit. De aceea cladirea a fost atent restaurata si, in spatele ei, spre gradina Palatului Topkapi, a fost ridicata intre 1988-1991 o noua constructie cu patru etaje. Deschiderea oficiala a acesteia s-a facut la 13 iunie 1991, marcand implinirea a 100 de ani de functionare a muzeului. Un etaj intreg din noua cladire a fost inchinat atat culturii Anatoliei cat si celei troiene, tracice si frigiene.
Pavilionul Emailat sau Pavilionul cu Faianta a fost contruit in 1472 de sultanul Mehmet Cuceritorul, ca parte a complexului Palatului Topkapi. Este conceput in stilul arhitectural al culturii selciugide, fiind singura constructie de acest fel din Istanbul.
Istoricul Tursan Bey povestea ca Pavilionul a fost executat din sticla, dar nu exista documente in acest sens. Constructia a fost restaurata si renovata in cateva randuri, este placata cu faianta si acoperita cu o cupola sustinuta de coloane. Inchinat initial lui Mehmet Cuceritorul, pavilionul a fost transformat intr-o sectiune care expune obiecte de ceramica turceasca.
Printre exemplarele realizate intre secolele XIV-XIX in atelierele din Iznik, Milet, Canakkabe colorate in tonuri de mov, albastru cobalt, turcoaz si verde, pot fi admirate figurine, farfurii, boluri, ibrice dar si frontonul ferestrei scolii teologice a sultanului Haski Hürem.
IRINA STOICA
Comentarii