Un romantic hoinarind pe strazile Londrei se retragea în atelierul sau deloc spatios, tragea draperiile si, complet detasat de inospitalitatea vremii, se strecura în baile publice ale Romei antice pentru a spiona decent muzele… Asa mi-l imaginez pe pictorul olandez Lawrence Alma-Tadema, naturalizat englez si ulterior onorat cu titlul de „Sir”.
Clasificat drept „victorian” (s-a stabilit în Anglia în perioada lungii domnii a reginei Victoria) si etichetat drept un tandru ilustrator al decadentei Imperiului Roman, Alma-Tadema (1836-1912) s-a nascut într-un satuc din nordul Olandei. Desi provenea dintr-o modesta familie neoprotestanta („Tadema” înseamna „fiul lui Adam”), mama sa a avut înclinatii artistice si, cu toate ca avea multi copii, l-a îndrumat pe Alma spre desen si pictura.
La cincisprezece ani, adolescentului i se spune ca nu mai are mult de trait, fiind atacat de o boala incurabila; este lasat sa-si exercite în voie placerea de a picta si Alma-Tadema se reface în mod miraculos, cu „leacuri personalizate”… Se produsese o minune si ulterior tanarul accede la Academia Regala de Arte Frumoase din Antwerp (Anvers), pe care o absolva cu brio. Ulterior, talentul sau este remarcat de un mecena al artelor si, sustinut de fete nobiliare belgiene, ajunge sa fie un artist renumit, în pofida unor critici de circumstanta.
Înca din acea perioada de maturizare, Alma-Tadema prefera sa se întoarca în timp, în perioada evului mediu timpuriu, fascinat de istoria dinastiei Merovingienilor (sec.V-VIII). În 1863 se însoara cu fermecatoarea Marie-Pauline, iar luna de miere si-o dedica unui pelerinaj artistic în Italia. Atmosfera de acolo l-a fascinat, iar ruinele de la Pompeii si Herculanum i-au starnit, se pare, ambitia de a recladi ambianta vietii lux a vechilor romani.
Moartea sotiei (1869) îl tulbura atat de mult, încat se opreste din lucru, iar vechea sa boala, înca nediagnosticata, aproape ca recidiveaza. Este sfatuit sa ceara opinia unor medici de la Londra si astfel Lawrence Alma-Tadema pleaca si se stabileste în capitala Regatului Unit. A fost o sansa nesperata a vietii si carierei sale.
Ajuns în forfota londoneza, artistul se îndragosteste la prima vedere de fetiscana Laura Epps (17 ani) si, pe de alta parte, impresarii artistici îi dau de înteles ca lucrarile sale vor avea mare cautare în Anglia. Refacut psihic si fizic, pictorul se casatoreste cu Laura, care-i va deveni muza transpusa în vremea cand baile publice romane erau populate de zeite în carne si oase. De altfel, Laura va deveni personajul principal al temelor sale clasice, iar stilul victorian inconfundabil, adoptat de artist, îl va face atat de cunoscut si respectat, încat va fi numit „academician cu drepturi depline”.
Personalitatea sa robusta, optimismul si pofta de viata renascute alaturi de Laura l-au ajutat sa devina si un prosper om de afaceri. Este apreciat si de marile universitati (unde tine prelegeri) si marile teatre unde realizeaza decoruri impresionante… Din pacate, si a doua nevasta moare înaintea lui. Profund afectat psihic, Alma-Tadema simte cum boala sa necunoscuta revine. Pleaca la doctor în Germania si moare la Wiesbaden. Datorita marelui sau prestigiu, este înmormantat într-o cripta a a catedralei Sf. Paul din Londra.
PAUL IOAN
Comentarii