Noi o numim arta încondeierii oualor si o legam de Sarbatoarea Învierii Mantuitorului. Cu toate acestea, nu gresim deloc daca vorbim despre un gen de arta colectiva, într-un anume fel anonima, în sensul ca nu putem vorbi neaparat despre artisti celebri si epigoni, despre curente artistice si influente stilistice ori tehnice, nu putem filosofa pe marginea unor subiecte de creatie mai mult sau mai putin originale si asa mai departe.
Cu atat mai valoroase devin astfel rezultatele muncii creatoare extrem de laborioase si încarcate de o simbolistica ce transcende timpul, traditiile, credintele religioase, conceptiile despre viata si Univers. Iar cei care pot fi considerati depozitarii si diseminatorii acestei arte magnifice nu sunt altceva decat oameni simpli, în marea lor majoritate taranci înzestrate nu doar cu rabdare si drag de lucrul migalos, ci si cu o stiinta tainica de a încifra în imagini si culori incredibile întreaga existenta a lumii, de la începuturile ei. Ouale încondeiate (sau decorate cu diverse desene si forme) sunt raspandite la noi pretutindeni. Pe alocuri, femeile înfrumuseteaza ouale fierte pentru Pasti foarte simplu, folosind de pilda vopsea obtinuta prin fierberea foilor de ceapa si aplicarea pe cochilia alba a unor frunze bine conturate, stranse apoi într-un ciorap subtire si fierte astfel pentru a se imprima pe coaja efemera forma dorita.
Daca asemenea lucrari nu pot fi încadrate în categoria artei autentice a decorarii oualor, ci mai degraba într-o obisnuinta ce tine de traditie, adevarata arta în domeniu, situata la un nivel de reale capodopere, o regasim în Bucovina, unde, fara exagerare, putem discuta chiar despre genialitatea simpla, rurala, a unor persoane – în mare parte femei varstnice – extrem de pricepute si stapane pe tehnicile si modalitatile de inovare în domeniu. De fapt, referitor la tehnici e mai dificil sa se vorbeasca despre înnoire, metodele de lucru stravechi negasindu-si egal. În principiu, se folosesc ceara de albine si pigmenti de culori variate: negru, rosu, verde, albastru, galben, uneori mov, oranj sau nuante intermediare.
Motivele predilecte – dat fiind contextul religios în care se realizeaza ouale încondeiate – trimit catre credinta ortodoxa, crucea predominand în imagistica respectiva, cu fascinante variante de culori si decoratiuni adiacente. Însa, pe langa simbolul central, o multitudine uimitoare de alte simboluri apar în final pe coaja oului: geometrice, florale, elemente cosmogonice („pomul vietii”, „calea ratacita”, bolta cerului cu soare, luna si stele etc.).
Sa mentionam în plus unicitatea metodelor de lucru utilizate. Oul crud se goleste mai întai de albus si galbenus, prin practicarea unor orificii minuscule la cele doua capete si „expulzarea” continutului prin suflare. Lucrul propriu-zis se efectueaza cu un instrument foarte simplu, numit chisita: o mica stinghie de lemn cu un varf de metal în capat (asemanator cu acul de tatuaj), care aplica un strat de ceara topita, dupa un anumit tipar. Cand ouale sunt scufundate ulterior în vopseluri de diferite culori, modelul va ramane alb sau va pastra culoarea precedentei vopsele în care a fost scufundat. Ceara se topeste apoi la foc.
Oricat de mult s-ar vorbi despre arta încondeierii oualor, singurul element pe deplin edificator ramane „opera” în sine si din acest punct de vedere se poate afirma cu certitudine ca un singur astfel de ou decorat dupa toate regulile artei, cu infinite arabescuri si jocuri de culori, poate întruchipa un adevarat Cosmos mic. Pentru iubitorii de frumos si de valori spirituale, locul cel mai indicat unde pot afla un veritabil tezaur în acest sens este Muzeul oualor încondeiate din comuna suceveana Vama.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii