In splendida panza "Dans la Bougival" (1883) a lui Pierre-Auguste Renoir, tanara femeie care se misca gratioasa in bratele unui barbat care o soarbe din priviri este Suzanne Valadon, una dintre figurile remarcabile ale impresionismului francez. Pe numele sau real Marie-Clémentine, Suzanne a stiut sa-si traiasca viata din plin, devenind un exemplu de femeie cu o existenta boema, un model adorat de mai multi maestri care s-au bucurat de caldura si prospetimea prezentei sale.
Provenea dintr-o familie modesta a unei spalatorese din vestul Frantei. Suzanne Valadon (1865-1938) nu si-a cunoscut tatal si pentru a se intretine in Paris s-a angajat pentru un rol de acrobatie la un circ, pe cand avea cincisprezece ani. Numai ca periculoasa meserie n-a durat mult. A cazut de la trapez si asta a insemnat sfarsitul carierei, la un an de la debut. Iar adolescenta a inceput sa fie atrasa de arta, in special de lucarile impresionistilor care-si expuneau lucrarile proaspat terminate prin cafenele, pentru a primi un ceai sau o cafea si un croissant. Era isteata si invata repede tehnica uleiului pe panza. Asa se face ca a intrat in vorba cu un artist cunoscut si iubit de toata lumea: Henri de Toulouse-Lautrec. Fermecat de ochii ei luminosi si de zambetul sagalnic, Lautrec o ia la el in atelier si-i ofera primele lectii de pictura.
Intrand in anturajul boemei din Montmartre, Suzanne face cunostinta cu maestri respectati ai genului: Renoir, Pierre de Chavannes si Edgar Degas. Tanara traieste clipe fericite alaturi de iubitii si in acelasi timp profesorii ei, povestile de dragoste curg firesc pe potecile tineretii. Este incurajata de pictori renumiti sa inceapa o cariera proprie, pe langa cea de model. Suzanne adora sa picteze portrete, naturi moarte florale si, conform cu o tendinta a epocii, nuduri feminine. Acestea sunt pline de candoare si par a fi creatia unei adolescente care face mari eforturi sa se maturizeze. Dar portretele demonstreaza talent nativ si mana sigura… Pentru a se afirma intr-o lume artistica misogina, Suzanne zaboveste foarte mult timp pana finalizeaza o panza. Era o perfectionista care se temea de critici si mai ales de vocile malitioase din jur.
In 1894 se intampla un eveniment exceptional in viata artistica franceza: Suzanne Valadon este prima femeie admisa in Societatea Nationala de Arte Frumoase. Pe atunci, iubitul sau de lunga durata era Edgar Degas, unul dintre parintii ei spirituali… In 1883 ea il naste pe fiul Maurice, al carui tata a ramas nedivulgat. Mai tarziu, acest baiat devenit pictor cunoscut care semneaza Maurice Utrillo, dupa numele unui prieten apropiat al mamei, Miguel Utrillo. Abia atunci viata boema incepe sa paleasca: nu-si mai pune morcovi in corset, nu mai tine o capra in atelier (ca sa-i manance "rebuturile") si nu-si mai hraneste pisicile cu caviar, vinerea, "ca pe niste bune catolice"… Iubirile ei se tin lant, ca si despartirile si divorturile. Ultimul sot, pictorul André Utter (cu care s-a casatorit in 1914, la 49 de ani), avea jumatate din varsta ei. S-a despartit si de acest barbat in 1934 si a murit patru ani mai tarziu, la 72 de ani. Fiul Maurice a fost un excelent peisagist urban. Despre paternitatea lui, Miguel Utrillo spunea ca e mandru sa-si puna numele pe o opera a lui Renoir si Degas…
PAUL IOAN
Comentarii