Cu greu îti poti imagina ca un copil nevoias, un „fiu al clasei muncitoare”, poate ajunge un maestru al picturii universale. Pierre-Auguste Renoir (1841-1919), odrasla unei familii de muncitori din Limoges, fusese un pusti luat drept baiat de suflet într-o fabrica de portelanuri, pentru a castiga cativa banuti de buzunar. Dar tatal sau nu se înselase si nu fusese adus acolo întamplator. Pustiul picta cu un talent incredibil farfurii, bibelouri si chiar evantaie. Pentru cabinele marinarilor, Pierre realiza miniaturi de agatat de perete, foarte apreciate de matrozi. Asa a strans banii necesari instalarii la Paris, pas pe care însusi tatal sau nu-l vedea realizabil.
Si totusi, adolescentul în salopeta ajunge în capitala artistilor si se înroleaza la o scoala de arta, ajutat fiind si de familia generoasa a lui Jules Le Coeur. Baiatul de muncitor putea acum sa studieze operele clasicilor, pierzandu-se ore în sir prin saloanele de la Louvru. Tanatul Renoir are sansa de a se împrieteni cu Sisley si Monet si devine aproape imediat un împatimit al impresionismului. Reuseste sa expuna la Salonul parisian la douazeci si trei de ani (1864), dar recunoasterea sa avea sa întarzie înca un deceniu.
Pana sa ajunga celebru, în viata sa intervine un episod tragi-comic. Astfel, în timpul Comunei din Paris (1871), pe cand picta pe malul Senei, Renoir este considerat de beligeranti drept un spion si aproape ca este executat. Sansa lui a fost ca un participant l-a recunoscut si l-a salvat de la moarte… Asa a vrut soarta ocrotitoare, iar trei ani mai tarziu, în 1874, succesul i-a suras pe deplin. Sase dintre panzele sale au avut mare cautare la primul Salon al impresionistilor. Ajunge pe mana celebrului dealer de arta Paul-Durant Ruel, stabilit la Londra, si astfel Renoir expune pe Tamisa, devenind un pictor cu reputatie internationala.
Fostul „muncitor la portelanuri” avea acum un buget care-i permitea sa faca unele calatorii de studiu. Respira capodoperele clasicilor la Madrid (Velázquez), Roma (Raphael) si Florenta (Tiziano). Înca un episod ciudat se petrece la 15 ianuarie 1882, la Palermo, Sicilia. Acolo l-a întalnit pe Wagner. Impresionat de personalitatea marelui compozitor german, îi face acestuia un portret numai în jumatate de ora… Bolnav pe viata de plamani, Renoir se refugiaza pe insula Guernsey (Canalul Manecii), apoi se amesteca plin de exuberanta printre petrecaretii de geniu din Montmartre.
A fost perioada în care Pierre-Auguste Renoir se dedica senzualitatii feminine, cu lumini duioase si culori tandre, preluate dinspre suflarea inconfundabila a lui Watteau si Rubens. Lucreaza cu faimoasa Suzanne Valadon, femeia-model pentru toti pictorii bautori de absint, regina libertinajului din Montmartre. Spre varsta de cincizeci de ani, o pune la suflet pe Aline Victorine Charigot, o alta femeie perfecta pentru imaginatia impresionistilor. Ea îi naste primul baiat, si apoi înca doi, printre care si viitorul mare cineast Jean Renoir. S-au casatorit abia în 1890.
Din nefericire, ultimii ani ai vietii au fost durerosi pentru Pierre-Auguste Renoir. La numai cincizeci si unu de ani, este atins de artrita reumatoida care va deveni un adversar de temut în ceea ce priveste folosirea mainii drepte. Dar, în pofida suferintelor, el nu numai ca picteaza în continuare, dar se dedica si sculpturii – ajutat de tanarul artist Richard Guido. În ultimul an al vietii (1919), maestrul se întoarce pe aleile din Louvru si rememoreaza anii tineretii, cand nu avea bani de vopsele si locuia cu chirie la o mansarda parisiana… În 1990, panza „Bal au moulin de la Galette” s-a vandut cu 78 milioane de dolari.
PAUL IOAN
Comentarii