Gatcina este cea mai meridionala dintre resedintele din jurul stralucitorului Sankt Petersburg. Intregul complex a fost amplasat pe locul vechiului sat rus, cunoscut la sfarsitul secolului al XV-lea sub numele Kotcino. In 1765, domeniul a fost achizitionat de Ecaterina a II-a si l-a oferit favoritului ei, Grigori Orlov, pentru care au fost create unul dintre cele mai elegante palate din Europa si un parc de o frumusete unica. Lucrarile au fost conduse de Antonio Rimaldi. Dupa proiectul sau si cu participarea arhitectului peisagist englez Charles Sperrow a fost amenajat pe malul raului Gatcinku un parc imens pe 170 hectare, in mijlocul acestuia ridicandu-se intre 1766-1781 palatul cu 600 de camere, deasupra unei terase naturale.
Palatul adapostea o biblioteca, valoroase colectii de pictura, sculptura, portelanuri si arme. Cea mai de pret colectie a palatului este constituita din arhivele lui Lomonosov, cumparate de Orlov de la unul dintre urmasii marelui savant. Dupa moartea lui Orlov, in 1783, Ecaterina a II-a a oferit domeniul Gatcina, fiului ei, Pavel Petrovici, care a facut aici importante restaurari conduse de o multime de arhitecti italieni si rusi printre care pot fi amintiti Vincenzo Breno si Adrian Zaharov. Cand Pavel Petrovici a devenit tar, a facut din Gatcina resedinta lui preferata.
Alte transformari au fost realizate intre 1846-1853 de tarul Nicolae I iar in 1853 domeniul Gatcina a fost legat de Sankt Petersburg printr-o cale ferata. Din 1909, micul orasel din jurul palatului a devenit pentru o vreme "capitala aviatiei ruse". Acest lucru s-a datorat deschiderii unei "scoli de navigatie aeriana" si constructiei unui aeroport. Aici au studiat si au exersat legendarii aviatori rusi E. Rudniev si P. Nesterov. Dupa Revolutie, palatul a fost nationalizat si bunurile inventariate. In 1918 a devenit muzeu national, expunand peste 54 de mii de articole cu o valoare universala, care la inceputul Celui de al Doilea Razboi Mondial au fost puse la adapost, o buna parte dintre ele fiind astfel salvate.
Palatul are o fatada cu lungimea de 270 metri si este inaltat dupa un plan complex, incadrand o Curte de Onoare. Se compune dintr-un corp central din care se detaseaza doua aripi simetrice terminate prin corpurile de serviciu adapostind bucatariile, grajdurile si mai tarziu Arsenalul. Sub Orlov, aceste aripi aveau un singur nivel si erau legate de corpul central prin galerii deschise cu arcade. Ulterior li s-a mai adaugat un etaj dar planul general nu a fost modificat. De asemenea ornamentatia fatadelor a ramas aceeasi din piatra in tonuri calde, extrasa din carierele din apropiere de Gatcina. Exista si un pasaj subteran, construit de Rinaldi ducand spre unul dintre lacurile parcului, cel cunoscut sub numele "Lacul Argintiu".
Interioarele au fost in mare parte restaurate si se remarca prin eleganta si grandoare. Desi scara de piatra este foarte sobra, camerele sunt impodobite cu coloane de marmura, tablouri, lampadare de cristal, mobilier rafinat. Printre acestea trebuie remarcata Camera Alba, cea mai mare din castel, cu o suprafata de 120 mp, sufrageria "de marmura" cu coloane in stil corintian, Sala Tronului lui Pavel I si Sala Tronului Mariei Fiodorovna, tapisata cu matase si prezentand o multime de tablouri.
De o subtila eleganta sunt camerele din apartamentele feminine cum ar fi Cabinetul de Toaleta al Mariei Fiodorovna, Budoarul Oval sau Cabinetul din Turn. De asemenea poate fi amintit micul dar elegantul salon care da spre Galeria Greaca. Parcul castelului conserva intreaga frumusete si solemnitate de odinioara. Cu gradina botanica, labirintul de verdeata, portul de pe malul lacului, destinat micii flotile imperiale, podurile arcuite, terasele, pavilioanele si multimea statuilor si a mestecenilor contribuie din plin la reputatia domeniului, fiind considerat la vremea sa, chiar de cei mai virulenti critici, ca fiind de un bun gust ireprosabil.
IRINA STOICA
Comentarii