Una dintre cele mai frumoase capitale europene, Lisabona, stralucit centru cultural si artistic, se intinde pe sapte coline pe malul nordic al fluviului Tajo. Estuarul acestuia, numit Mar da Palha (Marea de Pai) o leaga de oceanul pe care au pornit sa descopere lumi noi cei mai indrazneti navigatori. Colinele orasului sunt presarate de biserici si palate, parcuri si statui.
Marele cutremur de la 1 noiembrie 1755 a distrus cea mai mare parte din oras si a curmat vietile a 15.000 de oameni. Focul care a urmat a completat in modul cel mai nefericit distrugerile, dar reconstructia, care a durat aproape un secol, a transformat Lisabona intr-un oras luminos si modern, in care inca se construieste si se restaureaza mereu. Una dintre cladirile inaltate, dupa inspaimantatoarea perioada de distrugeri, a fost Palatul National Ajuda. Dupa cumplitele suferinte cauzate de inimaginabila catastrofa, familia regala a hotarat sa se mute la Ajuda, unul dintre locurile cel mai putin afectate de cutremur.
Pe locul ales in acest scop fusese o cladire de lemn, cunoscuta sub numele Real Narraca sau Paço de Madeira, distrusa insa de un incendiu in 1795. Palatul Ajuda, asa cum il vedem noi astazi, a fost construit in stil neoclasic si a ramas multa vreme neterminat, pentru ca familia regala a fost obligata sa plece in exil, in Brazilia, in 1807. In 1861 insa, cand Luis I a revendicat tronul si s-a casatorit cu Maria Pia di Savoia, palatul a redevenit resedinta regala asa cum fusese proiectat.
Fatada de est, singura construita dupa planurile originale, este din calcar, cladirea este inaltata pe doua nivele si are o intrare impunatoare cu coloane si un fronton care incununeaza edificiul. Camerele sunt bogat decorate cu mobile stil Ludovic al XV-lea, tapiserii realizate dupa desenele de Goya, covoare fine, portelanuri de Sevres, statui dintre care unele sunt semnate de Machado de Castro, obiecte decorative din secolele XVIII-XIX, picturi ale unor artisti deosebit de apreciati in epoca respectiva si nu numai, ca Domingos António Sequeira sau Veira Portuense. In eleganta camera Sajonia – un dar pentru regina Ma-ria Pia – toate mobilele sunt decorate cu medalioane din portelan de Meissen.
La primul etaj se afla o sala enorma pentru banchete, impresionand prin candelabrul de cristal, scaunele tapisate cu matase brodata si fresca de pe tavan reprezentand nasterea lui Joao al VI-lea. Tot aici se afla sala tronului si salile de bal. Alte camere, ca dormitorul reginei sau sufrageria, emana un aer intim dandu-ti sentimentul ca sunt inca locuite, datorita obiectelor personale aflate pe mobila. Poate fi admirata, de asemenea, biblioteca, fondata de Marchizul de Pombal, cel insarcinat cu refacerea Lisabonei dupa cutremur. Deosebit de frumoasa este si camera lui Luis I, in stil neogotic si mobila aurita.
Langa palatul devenit muzeu se afla Gradina Botanica Ajuda, realizata in 1768 la cererea Marchizului de Pombal. Este o gradina in stil italian, pe doua nivele si acoperea o suprafata de 3,5 hectare. Gradina este plina de arbori exotici neobisnuiti, iazuri, garduri vii din merisor inconjurand dupa o geometrie eleganta, straturile de flori si o splendida fantana din secolul al XVIII-lea. Din gradina se poate ajunge la biserica-memoriala ridicata de regele Jose I in 1760, dupa ce cu doi ani inainte scapase dintr-o tentativa de asasinat. In aceasta biserica neoclasica au fost aduse, in 1923, ramasitele pamantesti ale Marchizului de Pombal, cel ale carui idei si eforturi au facut din capitala Portugaliei unul dintre cele mai frumoase orase din lume.
IRINA STOICA
Comentarii