Admiratia lui Frederick cel Mare pentru tot ce este frantuzesc, in special pentru castelele Frantei, l-a determinat sa dea noii sale resedinte de vara, aflata la iesirea din capitala Prusiei, Postdam, un nume de asemenea frantuzesc. De aceea l-a numit "Sanssouci" ceea ce in traducere ar insemna "fara griji". Aceasta expresie nu se potrivea insa aproape deloc cu tot ce a avut de infruntat arhitectul prusac Georg Wenzeslaus dupa ce, in 1745, a fost insarcinat cu realizarea planului palatului. Un tanar aristocrat, viitor ofiter, prieten bun cu Frederick, Knobelsdorff, devenise intre timp unul dintre cei mai cunoscuti arhitecti ai tarii. De aceea a fost numit de rege supraveghetor general al palatelor regale si parcurilor si membru al unui consiliu de specialitate.
In 1745 el si regele au lucrat impreuna, intr-un ritm sustinut la planurile noului palat. Apoi, in 1746, din cauza unei dispute serioase intre rege si arhitect, acesta a demisionat si nu si-a mai continuat lucrarile. In acest scop sarcina a revenit lui Georg Wenzeslaus. Gusturile culturale ale lui Knobelsdorf si ochiul sau de specialist se intrevad insa in planurile palatului construit pe o colina in mijlocul unor vii, intre 1745-1760. Regele si-a dorit aici loc de odihna, unde sa se ocupe in liniste de pasiunile sale: muzica si filozofia. Rezultatul a fost cu adevarat miraculos. Luand dupa cat se pare modelul Castelului Marly din Franta, esti intampinat la intrare de o colonada semicirculara. De aici 132 de trepte urca printre terasele inverzite spre usa principala a constructiei cu un singur etaj, decorat in galben si alb si acoperit de o cupola centrala. Palatul, asemenea celorlalte constructii din marele parc este conceput si realizat cu aceeasi exuberanta specifica stilului Rococo. Constructia are numai 12 camere dar s-a bucurat de oaspeti de seama printre care Voltaire, caruia i s-a rezervat o camera care-i poarta numele.
Intregul interior este conceput in aceeasi lumina rococo. Remarcabile sunt biblioteca si sala de muzica, decorate cu o bogatie de elemente din diferite materiale, toate lucrarile realizate de meseriasi germani. Motivele aurite reprezentand frunze si ghirlande, prezente in jurul usilor, ferestrelor, oglinzilor si chiar pe tavane si pereti, toate prezentate intr-o asezare asimetrica, pot parea oarecum teatrale dar in niciun caz vulgare. Treptat regele a transformat si parcul dupa modelul celui din Versailles. Dealul "ruinelor" realizat in 1748 dupa moda frantuzeasca, da aspectul unor ruine veritabile, dar fantana mare, construita in centrul parcului nu a fost vazuta niciodata functionand in timpul vietii regelui, pentru ca inginerii timpului nu aveau notiunile de hidraulica necesare. In schimb, in 1750, in jurul bazinului au fost amplasate statui de marmura.
Cand palatul a devenit neincapator pentru colectia de arta, in 1753, a fost construita o galerie speciala, devenita primul muzeu regal de arta, expunand opere de Caravaggio, Rubens, Van Dyck, Tintoretto. Dupa acelasi model frantuzesc a fost ridicata in 1754 "Casa Chinezeasca" un pavilion pentru ceai, elegant si primitor in acelasi timp, realizat dupa desenele lui Gottfried Buring. Noul Palat, ridicat dupa 1763 in partea de vest a parcului, continea, pe langa cele 400 de camere si galerii, o sala de teatru si serele in care regele si-ar fi putut cultiva plantele favorite in ciuda climatului aspru din zona, dar suveranul nu a locuit niciodata aici.
Ultima dorinta a lui Frederick, mort in 1686, a fost sa fie inmormantat in Sanssouci, dorinta care insa i-a fost indeplinita abia in 1992, cand ramasitele sale pamantesti au fost aduse din biserica garnizoanei din Postdam si depuse in cripta palatului atat de drag inimii sale.
IRINA STOICA
Comentarii