Panteon crestin

          Cuviosul Grigorie Decapolitul
          
          Una dintre cele mai luminoase figuri ale sfintilor crestini, luptatori împotriva ereziilor de orice fel, strâns legata si de spiritualitatea româneasca, este cea a Cuviosului Parinte Grigorie Decapolitul. Nascut în cetatea Irinopolis, din tinutul Decapole din Palestina, se bucura de o buna crestere din partea parintilor sai crestini, Serghie si Mara.

          Cuviosul Grigorie Decapolitul
          
          Una dintre cele mai luminoase figuri ale sfintilor crestini, luptatori împotriva ereziilor de orice fel, strâns legata si de spiritualitatea româneasca, este cea a Cuviosului Parinte Grigorie Decapolitul. Nascut în cetatea Irinopolis, din tinutul Decapole din Palestina, se bucura de o buna crestere din partea parintilor sai crestini, Serghie si Mara. Preotul Nicolae Barbu subliniaza faptul ca Sfântul s-a nascut în timpul împaratului Leon al V-lea Armeanul (813-820), cel care conducea ereziile iconoclaste, carora Biserica trebuia sa le tina piept. Dovedind o deosebita aplecare spre învatatura si viata monahala, Sfântul intra în manastire de timpuriu – la 14 ani – fiind ajutat în acest sens de unchiul sau dinspre mama, egumenul Simeon Marturisitorul. Petrece un timp îndelungat în pustiu, unde este chinuit de diavol, si apoi se hotaraste sa mearga în lume, pentru a face sa rodeasca adevarata credinta. Astfel predica evanghelia la Efes, Enos, Hrisopolis, Corint, Roma, Siracuza Siciliei. Este hirotonit preot în biserica Sfântul Mina din Tesalonic si traieste o vreme pe muntele Olimp, unde se îmbolnaveste. Este adus la unchiul sau Simeon, la Constantinopole, si se stinge din viata la 20 noiembrie 842, dupa ce îsi prevazuse moartea cu 12 zile înainte. Înmormântat în biserica manastirii, trupul sau este gasit intact, neputrezit, raspândind o mireasma placuta. Moastele sale sunt considerate facatoare de minuni, vindecând epilepsia si alte boli cumplite. În 1497 sunt cumparate de la turci de banul Barbu Craioveanu, care a platit greutatea lor în aur. Banul rezideste biserica manastirii Bistrita din judetul Vâlcea si aduce sfintele moaste aici în 1500. În 1509, când Manastirea Bistrita este arsa din temelie de Mihnea cel Rau, moastele sunt adapostite într-o pestera din apropiere, în tainita bisericutei Ovidenia, împreuna cu alte odoare. Ele ramân aici vreme îndelungata, fiind astfel ferite de pângarire sau chiar de distrugere, multi calugari sacrificându-si viata pentru a le salva. Jefuita în câteva rânduri, pestera reuseste sa-si ascunda racla cu Sfintele Moaste. Mica bisericuta devine loc de pelerinaj, atât pentru oameni obisnuiti, cât si pentru calatori straini si personalitati de seama ale culturii noastre, Sfântul fiind praznuit de biserica ortodoxa la data de 20 noiembrie. Sfintele Moaste, considerate cele mai vechi din Tara Româneasca, sunt adapostite acum în Manastirea Bistrita, iar pestera, cunoscuta sub numele „Pestera Sfântului Grigorie”, este considerata nu doar un loc de asceza, ci si unul reprezentativ pentru spiritualitatea româneasca.