Panteon crestin

          Ioan Gura de Aur
          
          Sfântul Ioan Hrisostom – „Gura de Aur” este considerat cel mai de seama predicator al crestinilor. Nascut în Antiohia, în anul 344, din parinti nobili, îsi pierde tatal, aristrocratul Secundus, la scurt timp dupa nastere.

          Ioan Gura de Aur
          
          Sfântul Ioan Hrisostom – „Gura de Aur” este considerat cel mai de seama predicator al crestinilor. Nascut în Antiohia, în anul 344, din parinti nobili, îsi pierde tatal, aristrocratul Secundus, la scurt timp dupa nastere. Mama, Antuza, care la vremea respectiva avea 20 de ani, se dedica în totul cresterii fiului ei. Asa cum ne spune preotul Nicolae Barbu, tânarul va fi crescut în spirit evanghelic, dovedind o înclinatie deosebita pentru oratorie. Îsi desavârseste învatatura în Antiohia la scoala lui Diodor din Tars si la scoala retorica a lui Libanus. În tot acest timp este atras de viata calugareasca având legaturi cu o casa crestina de asceti.
          În anul 373 poporul îl cere drept episcop, dar el se retrage în muntii Antiohiei. Mama sa moare în anul 374, iar el îsi continua viata de ascet retragându-se vreme de doi ani într-o pestera, dupa ce petrecuse patru într-o manastire. În anul 381 este facut diacon de arhiepiscopul Meletie, povatuitorul sau, iar în 386, urmasul acestuia, Flavian, îl hirotoneste preot în Duminica Floriilor. Vreme de 12 ani tine predici pentru care devine vestit si scrie chiar cartea „Despre preotie”. Se remarca drept un fervent aparator al adevaratei credinte combatând ereziile unor secte. În anul 397 ajunge patriarh de Constantinopol iar la 26 februarie 398 împaratul Arcadie îl ridica la rangul de arhiepiscop. În aceasta calitate întreprinde o serie de acte de caritate întemeind asezaminte de ajutor social si lanseaza o ampla actiune de evanghelizare a satelor.
          În urma unui sinod din anul 403, prezidat de episcopul Teofil, sfântul, care îsi facuse un dusman din împarateasa Eudoxia, este învinuit de erezie, este alungat din scaunul arhieresc si este exilat în Caucaz. În 404 revine pentru o foarte scurta perioada, dar este din nou exilat în Armenia. Pleaca spre Marea Neagra si este izolat în localitatea Caucaz-Georgia, apoi la Komana-Pont. Moare la 14 septembrie 407 lasând o serie de scrieri valoroase: „Cuvântarile asupra Evangheliei lui Matei”, „Cuvântarile la cele 14 epistole ale Sfântului Apostol Pavel” si altele, remarcabile pentru frumusetea lor spirituala si stilistica.
          Este îngropat la Komana, dar în anul 438, împaratul Teodosie (408-450), aduce moastele la Constantinopol si le depune în biserica „Sfintii Apostoli” cerând iertare pentru greseala mamei sale.
          Mai târziu moastele sunt duse la Roma în Biserica Sfântului Petru iar în 1907 Papa Pius al X-lea îl proclama patron al predicii.
          Este praznuit la 13 noiembrie, apoi la 27 ianuarie – sarbatoare numita „Aducerea moastelor” si, în sfârsit, în ziua de 30 ianuarie, ziua de „Trei Ierarhi”, cinstind împreuna cu el pe Sfintii Vasile cel Mare si pe Grigorie de Dumnezeu Cuvântatorul.