Panteon crestin      

          Sfântul Grigorie episcopul Neocezareei
          
          Peste câteva zile, pe 17 noiembrie, biserica ortodoxa îl praznuieste pe Sfântul Grigorie, episcopul Neocezareei, „facatorul de minuni”, cum îl numeste preotul Nicolae Barbu în scrierile sale. Nascut în anul 213 în Neocezareea Pontului (Turcia de astazi), într-o familie pagâna, a primit o educatie laica învatând filozofia, retorica, dreptul, medicina.

          Sfântul Grigorie episcopul Neocezareei
          
          Peste câteva zile, pe 17 noiembrie, biserica ortodoxa îl praznuieste pe Sfântul Grigorie, episcopul Neocezareei, „facatorul de minuni”, cum îl numeste preotul Nicolae Barbu în scrierile sale. Nascut în anul 213 în Neocezareea Pontului (Turcia de astazi), într-o familie pagâna, a primit o educatie laica învatând filozofia, retorica, dreptul, medicina. Ramas orfan de tata la 14 ani, pleaca împreuna cu fratele sau Atenodor spre Berit, dorind sa se perfectioneze în disciplinele amintite. Ei se opresc însa la Cezareea Palestinei, devenind ucenici ai lui Origen, (185-254) un mare carturar crestin al vremii, reputat filozof. Dupa cinci ani de ucenicie, Sfântul Grigorie primeste botezul si alege viata retrasa de lume, închinata rugaciunilor si studiului Scripturilor. La sfârsitul acestei perioade de asceza, se calugareste în anul 239. Întors în patrie este hirotonit episcop al cetatii, dupa staruinte fierbinti, deoarece el nu-si dorea nici un fel de ranguri. În aceasta calitate depune eforturi uriase pentru atragerea oamenilor pe drumul dreptei credinte si pentru îndreptarea celor pacatosi. Se spune ca în momentul numirii sale ca episcop în cetate erau doar 17 crestini, iar la moartea sa ramasesera numai 17 pagâni. Face o serie de minuni si reuseste vindecari cu adevarat miraculoase, motiv pentru care a si fost supranumit „Taumaturgul”. Obtine un mare succes în izgonirea diavolilor si, în timpul persecutiilor lui Deciu (250-253) scapa de prigoana refugiindu-se în munti, îndemnând si pe alti crestini sa procedeze în acelasi fel.
          A participat la sinodul din Antiohia în anul 254, sinod care l-a condamnat pe Paul de Samosata pentru ratacirile sale. Sfântul a ramas, de asemenea, vestit pentru prorocirile sale si s-a stins din viata în jurul anilor 270-271, în timpul împaratului Aurelian 270-275.
          Dintre scrierile pe care ni le-a lasat, trebuie amintite „Cuvânt de multumire catre Origen”, „Simbol de credinta” si tratatul „Catre Teopomp – despre nepartinirea si patimirea lui Dumnezeu”. Toate se remarca atât prin continutul filozofic religios cât si prin valoarea lor literara.
          Viata sa a fost descrisa pe larg de Sfântul Grigorie din Nyssa, fratele mai mic al Sfântului Vasile cel Mare, praznuit de biserica la 10 ianuarie si considerat cel mai mare gânditor mistic crestin al vremii sale. Sfântul Grigorie, episcopul Neocezareei, ramâne pentru noi un exemplu de devotament, un militant de seama al credintei si, mai presus de toate, o faptura sfânta, înzestrata cu puterea de a darui si altora câte ceva din harurile sale.