La sfarsitul secolului al XVIII-lea, George, print de Wales, fiul cel mai mare al regelui George al III-lea, suveranul Marii Britanii, a vizitat micul oras Brighthelmstone de pe coastele Sussex-ului, intr-un moment in care vacantele pe tarmurile marilor devenisera foarte la moda. Experienta l-a incantat atat de mult incat mai tarziu a inchiriat o mica ferma in valea Steine, care cobora spre mare. Cuprins de entuziasm a cumparat casa si l-a insarcinat pe arhitectul Henry Holland, cunoscut in orasul rebotezat Brighton, sa-i largeasca locuinta, astfel incat aceasta sa devina cu adevarat demna de o resedinta regala.
Henry Holland a extins intreaga constructie, transformand-o intr-o vila eleganta si primitoare in stil neo-clasic, avand in centru o uriasa sala rotunda, acoperita de o cupola impunatoare, si cate doua aripi cu doua etaje pe fiecare parte. Vila a fost numita „Pavilionul Marin” si a fost folosita in aceasta forma de print pana in 1811 cand atacul cerebral al tatalui l-a transformat in regent, respectiv intr-un rege care detinea totul in afara de titlul respectiv. In aceasta calitate a hotarat sa extinda iarasi Pavilionul Marin, transformandu-l de data asta intr-un adevarat palat pe malul marii. Arhitectul ales acum era John Nash, cel mai cunoscut artist de acest fel din Anglia, la vremea respectiva.
El facuse deja cateva retusuri pavilionului respectiv, pe care insa intre 1815-1823 l-a transformat cu desavarsire. Nash era un arhitect care se simtea fericit sa lucreze in orice stil, executand exact ceea ii cerea clientul. El proiectase case cu ornamente de stuc in Londra, cand stucul era o noutate, un pavilion clasic in Irlanda, un castel gotic in nordul Angliei si chiar locuinte romantice cu acoperisuri de paie. Acum, ilustrul sau client ii cerea sa lucreze in stil oriental. Nash a inceput cu transformarea registrului superior. A folosit ultimele tehnologii ale momentului si a plasat deasupra vechii constructii o rama de fonta. De asemenea, a construit cate un pavilion in capatul fiecarei aripi. Deasupra fatadei de est, privind catre Valea Steine, cea mai exclusivista strada din Brighton, a adaugat domuri in forma de ceapa pe fiecare sectiune a casei.
Cu toate ca acestea amintesc bisericile rusesti, ele sunt realizate in pur stil indian. Minaretele adaugate in fiecare colt al palatului se termina in varfuri ascutite. La nivelul acoperisului o minibalustrada in stil indian inlocuieste obisnuita cornisa. In interior sala de muzica, saloanele pentru banchete si receptii, scarile, dormitoarele sunt decorate intr-o maniera inspirata de stilul chinezesc, etaland o adevarata risipa de ornamente aurite. Exista aici dragoni auriti, coloane in forma de palmieri auriti de asemenea, scari din lemn imitand bambusul. Intregul mobilier este realizat in acelasi stil opulent, cu multe elemente aurite, un amestec de exotism oriental si excentricitate britanica, intr-un mod nemaiintalnit pana atunci intr-un palat regal.
Metodele de constructie ale lui Nash nu au fost insa prea rezistente si, la mai putin de 10 ani dupa incheierea lucrarilor, pavilionul a inceput sa crape si burlanale ascunse au adunat umezeala, care a favorizat dezvoltarea unui mucegai urat mirositor. Regina Victoria a fost atat de neplacut impresionata de intregul aspect al cladirii, incat a fost fericita sa o vanda primariei din Brighton. Dupa o lunga perioada in care a fost lasat in parasire, in 1980, Pavilionul Regal a fost supus unor serioase lucrari de restaurare, devenind apoi centrul vietii sociale a orasului.
IRINA STOICA
Comentarii