Admiratia noastra, a consumatorilor de frumos sub toate formele, având in centrul atentiei artele plastice, se va opri de astadata asupra unui talent anume al artistilor plastici: arta metaforica (cum se spune academic) sau trompe-l’oeil. Expresia frantuzeasca („pacalirea ochiului”) a devenit notorie si in lumea anglo-saxona (desi aceasta are propria sintagma, „trick the eye”). Eu personal cred ca, pe lânga talentul innascut de a crea frumosul prin forma si culoare, acesti artisti ai iluziei optice au si o inteligenta aparte, deoarece creatiile lor reprezinta si o problema de perspicacitate pusa cu nonsalanta privitorului.
Dintre marii pictori contemporani ai iluziei optice l-am ales pe mexicanul Octavio Ocampo (nascut in 1943 la Celaya, Mexic), care este extrem de apreciat in SUA (in special), Japonia si Europa. Ocampo este plurivalent, devenind cu timpul si un actor si dansator renumit – dupa ce a urmat Art Institute of San Francisco –, el deja fiind absolvent al scolii de Arte Frumoase din Mexico City.
Talentul sau a fost descoperit pe când era adolescent si când, din lipsa de bani, facea colaje cu hârtie colorata. Asa a ajuns sa fie renumit si sa i se comande decorarea murala a primariei din orasul natal. Ulterior, Ocampo a fost atras si de sculptura. In SUA, el a generat o adevarata moda, multe staruri cerându-i lucrari personalizate (Jane Fonda, Cher etc.) O lucrare a sa a fost oferita si expresedintelui Jimmy Carter de catre presedintele Mexicului de atunci.
Doua dintre cele mai fascinante compozitii ale lui Ocampo au drept personaj principal o fata. In cea intitulata „Cascada argintie”, pletele fetei si nudul acesteia asezat la malul râului formeaza de fapt profilul unei… batrâne. La rândul ei, „Fata cu pasari” este o capodopera care a cucerit mai multe premii internationale si copii ale sale exista in multe colectii particulare. Exceptionala creatie are drept elemente principale un trunchi de arbore curbat astfel incât sa delimiteze obrazul unei fete, iar trei pasarele bine plasate desemneaza cu mare finete ochiul, nasul si gura tinerei. Practic, portretul incomplet al suavei fiinte umane parca este pierdut in eter, nicio linie nenaturala nu-l delimiteaza, in simplitatea lui. Maiastra de-a dreptul este si lucrarea in care portretul lui Cervantes este compus din doi cavaleri medievali calare (doi… Don Qujote) si o moara de vânt. In alta pânza, un tânar calare pe un cal alb si un râu argintiu alcatuiesc profilul unui batrân ingândurat… Când admiri astfel de opere care-ti solicita atât de mult apetitul pentru frumos, nu poti sa mai contesti armonia naturii si estetica ei dumnezeiasca.
Un alt maestru al artei trompe-l’oeil este englezul Julian Beever, poreclit „Picasso al trotuarelor”. Folosind creta colorata si intrerupând circulatia pietonilor pe strada, Beever creeaza exceptionale lucrari care deruteaza trecatorii. Acest genial exploatator al tehnicii perspectivei te poate face sa crezi ca trotuarul este gaurit pentru a face loc unui bazin in care se scalda o foca sau o domnisoara apetisanta. Te mai poate face sa crezi ca a aparut din senin o movila de nisip sau o balta pe care pluteste o barcuta de hârtie… Creatorii de iluzii sunt mai repede indragiti decât unii pictori prea seriosi pentru a deveni nemuritori.
PAUL IOAN
Comentarii