Imarginea unei paduri de langa Antwerp (Anvers), cativa barbati de varii varste ridica îndarjiti bolovani, transpirand abundent. Osteneala lor e ferita de ochii indiscretilor si doar un personaj cu privirea stralucind de inteligenta le supravegheaza efortul. Este… Peter Paul Rubens, campionul „halterofililor” barocului. Iar sedintele sale de fitness tip secolul XVII au dat roade.
Barbatii lui Rubens – daca veti observa cu atentie – sunt cei mai vanjosi din toata colectia de personaje mitologice ale barocului. Nici unul dintre marii sai colegi sai de baroc – Velázquez, de La Tour, Rembrandt, Jordaens sau Vouet – nu a fost preocupat de exprimarea virilitatii printr-o masa musculara specifica unor maniaci ai salilor de fitness. La Rubens conteaza limitele perfectiunii reliefului masculin, mai putin frumusetea chipului. Efebii sunt specialitatea lui Leonardo, poate si din cauza orientarii sale sexuale.
Întelepciunea perfectionistului Rubens l-a îndemnat spre echilibru, cel care ne încanta privirea atunci cand în genialele sale scene dinamice apar femei care se potrivesc perfect imaginii unor barbati puternici. Femininul maestrului din Antwerp este unul doldora de voluptate, în care nici o femeie nu tine cura de slabire. Trupul lor este generos si totusi echilibrat, astfel încat bucuria unei mese îmbelsugate sa nu genereze diformitati, ci doar „forme plinute”.
Ele devin astfel credibilele partenere ale unor musculosi care le pot ridica în brate fara mare efort. Altfel vorbind, personajele de basm ale lui Rubens sunt create de un profesor de fitness care accepta doar barbati la antrenamente. Rotunjimile femeilor trebuie sa se dezvolte în voie. Adica sa fie… rubensiene.
Încantarea cu care ma întorc la acest geniu incontestabil al picturii universale ma face sa ma gandesc si la cele doua evenimente norocoase prin care el a venit pe lume si s-a format ca mentalitate. Tatal sau, Jan Rubens (protestant calvin), pe cand era casatorit cu Maria Pypelincks (mama pictorului), a avut o aventura amoroasa cu sus-pusa Anna de Saxonia, nevasta lui William I de Orania. Din legatura clandestina a rezultat un copil, Cristina. William le-a alungat pe amandoua si pe Jan Rubens l-a închis pentru aproape un an. Dupa detentie, sotul s-a întors spasit la Maria. Aceasta l-a primit si asa a venit pe lume Peter Paul Rubens, a carui mama a avut întelepciunea sa ierte.
A doua „mutare” esentiala în destinul sau s-a petrecut dupa ce tatal sau a murit. Maria si fiul sau renunta la calvinism si devin romano-catolici, stabilindu-se la Antwerp. Noua religie a influentat decisiv modul în care maestrul va privi arta, Rubens ajungand un lider al creatiilor de inspiratie contra-reformista (reforma în interiorul catolicismului).
Echilibrul despre care vorbeam mai sus – barbati musculosi si femei rotunjoare – a fost manifestat de Rubens si în viata sa particulara si publica. Diplomat-mediator între regele Spaniei (Filip IV) si cel al Angliei (Charles I), maestrul a fost înnobilat de ambii. Apoi, pe cand a trudit la cele doua suite de panze, pentru Maria de Medicis (numele de italianca fiind „de' Medici”), a stiut sa suporte o regina a Frantei insuportabila – o spune si Balzac -, sotie a lui Henri IV de Bourbon.
Maestrul si-a întrerupt munca abia cand fiul acesteia, Louis XIII, a alungat-o pe mama sa… Retras la castelul Steen de langa Antwerp, Rubens moare la 63 de ani, în gradina paradisiaca pe care si-o amenajase singur si în bratele unei sotii cu 37 de ani mai tanara. (Nota: Recordul pretului panzelor lui Rubens este de 76,2 milioane de dolari, pentru capodopera „Masacrul Inocentilor”, în 2002.)
PAUL IOAN
Comentarii