Dupa ce ajunge cel mai renumit artist al curentului suprarealist, Salvador Dalí se vede pus la colt de insusi André Breton, pe motiv ca spaniolul nu are o pozitie clara fata de Hitler si ca nu se alatura fara echivoc miscarii de stanga a avangardistilor. Exclus din sanul miscarii care l-a consacrat, Dalí striga fara nici o jena: "Suprarealismul sunt eu!" Era reactia de autoaparare a celui care se autodeclara, candid, "genial", cu trimitere directa la explozia de modestie a lui Ludovic XIV: "Statul sunt eu!".
Intr-adevar, Salvador Dalí (1904-1989) a fost un stapan, propriul sau stapan toata viata. A fost un om liber ca pasarea cerului si ca elefantii sai cu picioare de trestie si tocmai de aceea a gafat (mai bine spus a calcat in strachini) cu buna stiinta, impingand bunul simt pana in bratele absurdului. Doua dintre celebrele sale nazbatii scandaloase au stat pe primele pagini ale presei: la un bal mascat din New York, s-a imbracat precum rapitorul, iar sotia sa Gala s-a costumat precum copilul rapit al lui Lindbergh. Dupa cum se stie, uciderea baietelului lui Lindbergh de catre rapitor fusese o tragedie nationala in SUA. O alta "sotie" de proportii si neinteleasa pana astazi a fost reprezentata de inscriptia pusa de Dalí pe o lucrare expusa la Paris: "Uneori, ma distreaza sa scuip pe portretul mamei mele". Si asta cu atat mai mult cu cat Dalí o venerase pe mama sa, Felipa, care murise de cancer pe cand el era adolescent… Fusese cea mai grosolana iesire publica a unui talent plurivalent si cu o imaginatie mereu clocotitoare, dar care la capitolul caracter ramanea deseori corigent. De altfel, fostul sau bun prieten, André Breton, l-a etichetat spunand ca Salvador Dali nu este decat anagrama de la "Avida Dollars"… si toata viata Dalí a castigat bani atat din arta, cat si din spectacolele pline cu surprize bizare pe care le oferea.
In pofida numeroaselor biografii si autobiografii aparute pe cand maestrul era inca in viata, un episod umbros staruie asupra destinului sau. A fost sau nu Salvador Dalí la mai multe sedinte de exorcizare in Franta, in anul 1947? Abia in 2005, expertii au afirmat cu certitudine ca un crucifix care a apartinut calugarului Gabriele Berardi (presupusul exorcist) a fost lucrat de Dalí si oferit drept recompensa pentru scoaterea diavolului din artistul exasperat (poate) de viata plina de excentricitati pe care o duce alaturi de Gala. Se spune ca acea femeie din Rusia (Elena Ivanovna) i-ar fi adus echilibrul psihic lui Dali si puterea de a crea in conditiile in care era evident ca maestrul derapeaza psihic. Poate tocmai de aceea el o incuraja pe Gala (cu zece ani mai in varsta) sa aiba relatii sexuale extraconjugale, stiind ca sufleteste este aliatul sau. Dalí avea probleme sexuale si fusese chiar la unul dintre amicii sai din tinerete, Sigmund Freud, dar nu se putuse vindeca. O iubea prea mult pe Gala pentru a se "impiedica" de probleme trupesti…
Geniul lui Salvador Dalí s-a apropiat si de stiinta, fiind atras atat de teoria cuantica, cat si de puterea atomului si de descoperirile geneticii. Marele sau succes din 1931 "Persistenta memoriei" a fost considerat o viziune a teoriei relativitatii a lui Einstein, dar artistul a declarat pur si simplu ca o bucata de branza Camembert i-a inspirat ceasurile care se topesc. Asa stia sa socheze cel care va fi "avansat" la rangul de marchiz de catre regele Juan Carlos, unul dintre marii sai admiratori.
PAUL IOAN
Comentarii