La numai 26 de ani, Eugène Delacroix (1798-1863) se angaja cu tot sufletul si talentul sau impresionant pentru a dezvalui lumii oribilele crime petrecute în insula greceasca Chios. În 1822, armatele Imperiului Otoman au macelarit populatia acelei insule. Cum informatiile se obtineau cu dificultate, tânarul maestru a fost informat despre carnagiu de un ofiter francez care luptase acolo de partea grecilor si supravietuise. Înca o data, maestrul Delacroix excela în descrierea vizuala a suferintei si umilintei. Puternic emotionat în fata acestei capodopere de tinerete, marele maestru Dominique Ingres (cu aproape 20 de ani mai vârstnic decât Delacroix) a exclamat cu admiratie deplina: „Aceasta este opera unui Robespierre al picturii!”
Vorbele maestrului Ingres au avut ecoul unei previziuni asupra întregii cariere a lui Delacroix. Într-adevar, cine iubeste perioada romantismului francez nu poate decât sa-l admire pe acest pictor atât de patimas si de sensibil la suferintele semenilor. Istoria i-a oferit maestrului parizian (s-a nascut aproape de Paris) prilejul unor capodopere de mare intensitate emotionala, precum „Moartea lui Sardanapal”, „Intrarea cruciatilor în Constantinopol”, „Libertatea conducând poporul”. Aceasta din urma capodopera a avut o istorie tulburatoare în secolul XIX. Finalizata în 1830, ea a fost cumparata de guvernul francez cu 3.000 de franci, pentru a fi etalata în Camera tronului din Palais Luxembourg, ca o amintire a regelui-cetatean Louis Philippe, care a acces la tron în urma Revolutiei din iulie 1830.
„Libertatea conducând poporul” nu a rezistat în Camera tronului, fiind considerata „prea revolutionara”, iar maestrul i-a trimis pânza unei matuse, spre pastrare în podul casei… Abia în 1874 a ajuns la Luvru. Exceptionala compozitie a lui Delacroix i-a inspirat lui Victor Hugo (un apropiat al pictorului) personajul Gavroche din „Mizerabilii”. Pentru sculptorul Frederic Bartholdi, femeia cu bustul dezgolit care are steagul ridicat în mâna dreapta si o muscheta cu baioneta în stânga i-a inspirat zeita care a devenit „Statuia Libertatii” – cadou al francezilor pentru centenarul Declaratiei de Independenta a SUA, plasat în Portul New York.
Delacroix a stiut sa creeze dramatism cu ajutorul lectiilor de dinamism pictural date de uriasul maestru al barocului Peter Paul Rubens. În capodopera gigantica „Moartea lui Sardanapal” (392 cm x 496 cm) apar într-un tumult agonizant 15 personaje, întreaga tragedie a distrugerilor fiind comandata de regele asirian Sardanapal. Femeile haremului sunt ucise si nici caii nu scapa sacrificiului. Totul vibreaza cu ajutorul culorilor si gesturilor personajelor, care traiesc un cosmar.
Aceleasi coordonate ale suferintei si disperarii le întâlnim în „Intrarea cruciatilor în Constantinopol”. Impresionanta pânza de 495 cm x 498 cm surprinde o scena din Cruciada a IV-a, în care cruciatii au devastat capitala ortodoxa a Imperiului bizantin. A fost o pagina rusinoasa pentru istoria despartirii religioase a Occidentului de Orient, petrecuta oficial în anul 1054 (Marea schisma). Maestrul desfasoara în fata privirii noastre personaje care cer îndurare de la învingatorul Baldwin ca niste cersetori. Cruciatii au ucis si pradat atunci fara nicio retinere… Acesta a fost marele romantic Eugène Delacroix, un maestru creator al dramatismului bazat pe repere istorice reale.
PAUL IOAN
Comentarii