Numit din 1975 orasul Ho Si Min, Saigonul ramane cunoscut in lumea intreaga mai ales cu primul sau nume. Considerat cel de al doilea oras al Vietnamului, este asezat pe raul care i-a dat numele, cuvantul respectiv insemnand in limba khmera „kapok” adica un soi de arbori uriasi care se inaltau pe malul apei si pe care acum se leagana barci-locuinta si vase-restaurant.
Cu o mie de ani in urma, aici s-au stabilit khmerii, urmati in secolul al XVIII-lea de vietnamezii din regiunea Hue. Din amestecul acestora cu chinezii refugiati, au aparut saigonezi, oameni nu prea inalti, dar harnici si plini de energie si entuziasm. In secolul al XIX-lea au sosit cei dintai misionari francezi, calugari care au fost bine primiti, fara ca populatia sa banuiasca macar ca acesti oameni inocenti vor fi urmati in 1859 de opt nave de razboi pline de soldati. Strainii au cucerit repede sudul Vietnamului, proclamand Saigonul capitala Indochinei Franceze.
Colonistii au profitat repede de mana de lucru ieftina si, folosind muncitori localnici, au inceput exploatarea intensiva a pamantului. Cu toate acestea actiunile lor au avut si o serie de efecte pozitive printre care asanarea mlastinilor, crearea unor canale si mai ales modernizarea orasului, care a inceput sa semene cu cele europene, mai ales cu cele din sudul Frantei si Normandia. Pe langa hotelurile importante, ca Majestic, asemanator unuia de pe Coasta de Azur, cladirile guvernamentale, bisericile si chiar Opera au fost proiectate de arhitecti francezi. Remarcabile sunt atat catedrala Nôtre Dame din caramida rosie, cat si cladirea primariei, de culoare ocru-galben mandrindu-se cu ceasul ornamental. Fiind supranumit „Parisul Extremului Orient” a capatat aspectul unui oras colonial francez a carui viata se desfasoara la umbra eucaliptilor si a miresmei florilor de tamarin.
Uriasele statui ridicate in memoria armatei de partizani din fostul Vietnam de Sud, nu se prea potrivesc cu restul constructiilor dar nici nu uratesc orasul, care si-a pastrat spiritul cosmopolit si optimist. Dupa Cel de al Doilea Razboi Mondial, francezii, apoi americanii, au dus un razboi cumplit pentru a impiedica unirea Vietnamului de Sud cu Nordul comunist. Dupa ani si ani de lupte sangeroase insa, Nordul a castigat si, in 1976, Vietnamul s-a reintregit.
De la Hanoi au fost trimise batalioane intregi de activisti pentru anihilarea ideilor venite din Vest dar, se pare, ca, in cele din urma au fost obligati sa renunte. Saigonul a ramas orasul cu cea mai accentuata crestere economica, cel mai important port si cea mai atractiva destinatie turistica din intreaga tara. Unul dintre cele mai indragite locuri ale vizitatorilor ramane terasa de pe acoperisul Hotelului Rex. Aici se afla o adevarata expozitie de bonsai si o multime de colivii de bambus din care ciripesc pasari exotice. Tot de aici pot fi contemplate cladiri traditionale ca pagoda Glac Larn, cu turnul ei pe sapte nivele, bulevardul Don Khoi cu cafenelele sale, sau Muzeul Razboiului de Eliberare.
De 300 de ani in oras a inflorit si cartierul chinezesc numit Cholon. Este un fel de oras in oras, considerat odinioara un fel de loc rezervat unor placeri interzise cum ar fi amorul platit sau fumatul de opiu. Acestea au disparut iar zona este acum presarata de frizeri care te tund ieftin chiar pe strada, sau de tot felul de vanzatori de amulete miraculoase si pasari cantatoare. Printre cladirile specifice se inalta si cateva temple taoiste, cum este cel al „Divinei Doamne” cu figurine de ceramica si altare de sacrificiu pe care credinciosii ard bani pentru pomenirea mortilor. Ricsele, folosite ca taxiuri, sunt o alta atractie a orasului, ca si imprejurimile sale, plaja de pe malul Chinei de Sud si Parcul National Cat Tien.
IRINA STOICA
Comentarii