Unul dintre cele mai venerate locuri ale lumii crestine este Biserica San Vitale din Ravena, un edificiu de o uluitoare simplitate exterioara, contrastand cu extraordinara stralucire a interiorului. Aflat in nord-estul Italiei, orasul Ravena era, in urma cu un mileniu si jumatate, unul dintre cele mai importante orase ale Apusului. Cu toate ca pentru noi cei de astazi, Ravena este in principal orasul unde, in 1318, a fost inmormantat Dante, istoria sa a inflorit inca din secolul al V-lea cand imparatul Honorius l-a ridicat la rangul de capitala a Imperiului Roman de Apus, considerand asezare protejata de mare si mlastini si ferita astfel de inaintarea triburilor barbare.
In anul 540 intra in stapanirea imparatului din Constantinopol, reprezentat aici printr-un guvernator si orasul si-a mentinut acest statut timp de 150 de ani. Este o epoca binecuvantata in care orasul a fost impodobit cu biserici si mausolee, cel mai vestit monument de acest fel fiind Biserica San Vitale, sfintita in anul 547 in timpul domniei lui Iustinian I. Fiu de taran, acesta a ajuns unul dintre cei mai vestiti conducatori ai Bizantului. A ramas in istorie atat pentru numeroasele ctitorii cat si pentru celebrul Codex Iustinianus, o codificare a legislatiei romane, cu o influenta uriasa asupra Occidentului. Teodora, sotia sa, fiica a unui ursar de circ, cunoscuta ca dansatoare si actrita de moravuri indoielnice, a avut si ea un rol important in Imperiu.
Portretele celor doi se afla in biserica fata in fata, fiecare pe cate un perete, ambele realizate din mozaic fin. Cel al lui Justinian ni-l prezinta pe imparat invesmantat in purpuriu, deosebindu-se astfel de ceilalti demnitari care il insotesc si care sunt imbracati in alb. Imparatul este infatisat cu un nimb auriu, fiind reprezentantul lui Iisus pe pamant, dupa traditia vremii. Imparateasa este imbracata cu un costum auriu si poarta in mana o cupa de aur. Are o privire trista, intuind parca moartea ei de cancer numai cu un an mai tarziu. Cele doua portrete sunt emblematice dar nu sunt singurele capodopere ale locasului.
Zidurile exterioare ale acestuia sunt de caramida, fara alte podoabe decat multimea ferestrelor. Acoperisul de forma conica, din tigla, este usor si nu are nevoie de sustinere. Prin ferestrele boltite patrund inauntru razele soarelui luminand galeriile in care stateau femeile in timpul serviciului divin si oglindindu-se in coloanele de marmura. Elementele cele mai impresionante ale bisericii San Vitale sunt absida si altarul. Mozaicurile de aici sunt considerate sacre in intreaga Italie.
Remarcabil este mozaicul din absida reprezentandu-l pe Iisus Hristos si cei patru evanghelisti: Matei, Marcu, Luca si Ioan invaluiti intr-o lumina stralucitoare. Iisus este asezat, pe o sfera albastra simbolizand Raiul, are vesmant de purpura, parul scurt si fata lipsita de barba, semanand cu un imparat roman. Este incadrat de ingeri care ii prezinta pe episcopul local Eclesius, in timpul caruia a inceput constructia bisericii in anul 526, si pe Sfantul Vitalis, martir din secolul al III-lea, patronul bisericii. Mozaicul pare lucrat dintr-o singura bucata dar la o privire atenta se vede ca este realizat din mii de cuburi din sticla colorata numite tessarae, fixate in tencuiala umeda.
Remarcabil este de asemenea mozaicul tavanului absidei infatisandu-l pe Mielul lui Dumnezeu, stralucind pe un cer instelat, incadrat de o cununa circulara sustinuta de patru ingeri aflati pe sfere albastre. Sunt prezentate de asemenea o serie de scene din Vechiul Testament, incadrate de frunze, flori, vita-de-vie, struguri albi si negri, pauni si paunite. Dupa secolul al VIII-lea cand a fost cucerita de lombarzi, apoi de franci, Ravena a intrat intr-un con de umbra, dar ramane, mai ales in aceste zile de sarbatoare, un loc de pelerinaj cu a sa vestita biserica San Vitale, in care arde inca flacara credintei si artei religioase.
IRINA STOICA
Comentarii