Situat pe insulele Miyajima din golful cu acelasi nume din Japonia, Sanctuarul Shinto Itsukushima este un adevarat simbol al esteticii din Tara Soarelui Rasare. Insula a fost considerata din cele mai vechi timpuri un loc sacru, apartinand zeilor si uneori venerata ea insasi ca o divinitate. Ideea construirii unui templu „pe apa” isi gaseste originea in paradisul budist Gokuraku Jodo, in care cei morti ajung dupa o calatorie pe apa. Imaginea a fost preluata de mai multe mitologii, atat rasaritene, cat si apusene. De asemenea, constructia templului pare a fi inspirata de miticul Palat al Dragonului in care se inaltau rugaciuni zeului marilor.
Traditia spune ca primul templu pe apa a fost construit in anul 595 si data se refera strict la unul dintre temple. O prima mentionare despre acesta poate fi gasita intr-o serie intitulata „Note despre Japonia” din anul 881. Pe langa acest sanctuar Shinto cunoscut sub numele Itsukushima erau amintite si alte centre religioase, dar se pare ca acesta avea o importanta unica.
O inflorire deosebita a cunoscut asezamantul in timpul lui Taira-no-Kiyomori, un celebru guvernator al provinciei Aki. La aceasta au contribuit din plin membrii clanului Heike, nobili cu un rol important la Curtea imperiala. Constructia templului principal s-a datorat unei donatii importante din partea familiei respective. Lucrarile au inceput in 1168 inaltandu-se totodata si 37 cladiri interne si 19 externe pe cele doua laturi ale golfului. Acestea erau destinate cazarii numerosilor credinciosi care cautau aici un loc de meditatie. Erau construite in stil shinden, specific arhitecturii populare din perioada Heian, stil folosit si in realizarea palatului imperial din Kyoto. Razboiul civil din Japonia, din perioada Kamakura, si-a pus amprenta si asupra templului al carui prestigiu a inceput sa decada pe nesimtite. In cele din urma a fost complet abandonat.
In 1555, Mori Motonari, vasal al clanului Ouchi, a castigat batalia de la Itsukushima si, drept recunostinta fata de zei, a hotarat sa refaca templul si sanctuarele secundare. Totodata a ridicat si un teatru Noh si a construit cateva drumuri si poduri. Opera sa a fost continuata de o alta personalitate a perioadei respective, generalul Toyotomi Hideyoshi, care, in una din cladirile mai mici, templul Akohuji, a stabilit o biblioteca pentru pastrarea sutrelor budiste.
Templul principal, Henden, a fost reconstruit in stil Ichiju – ryonagare in 1571. Cladirea, ridicata pe piloni, are o forma patrata, cu latura de circa 24 de metri. Torii, acele porti monumentale, sunt intalnite pretutindeni in Japonia, dar cele de aici din lemn de camfor sunt cele mai impresionante si dateaza din 1875.
Acoperisul este in stil shinden, dar ii lipsesc anumite elemente decorative specifice din ramuri de cedru, fiind insa prezenti dragonii, in onoarea zeului marii. Sanctuarul este extrem de elegant, iar coloanele ce leaga diferitele cladiri, au fost declarate monumente nationale.
In fata templului Henden se afla un pod lung, numit Hirabutai. Acesta conduce la Hitasaki, locul in care se spune ca sosesc zeii templului in timpul unui vestit festival muzical. In cadrul acestuia, desfasurat in mijlocul lunii iulie, barci sacre, frumos impodobite, traverseaza golful in timp ce la bordul lor se desfasoara cantece si dansuri rituale.
Festivalul se numeste Kangensai si desfasoara un ritual sacru, pastrat din Antichitatea clasica. Templul imbina astfel nostalgia trecutului cu o calatorie spirituala pe taramul samurailor si a gheiselor simbolizand o lume in care pe insulitele rasarite din ocean calugarii transmit amintirile de nesters ale unei natiuni fascinante.
IRINA STOICA
Comentarii